Vinul conține principii de sănătate și veșnicie

Împărtășania nelimitează natura finită

Aliment sau medicament, consumat ocazional sau regulat, vinul este una dintre cele mai apreciate băuturi. După aproape un secol în care i s-au negat aproape orice valoare medicală, studii recente redescoperă calitățile ascunse în licoarea bahică, proprietăți care îi explică și folosirea sa liturgică.

Beneficiile fizice, psihologice și sociale ale consumului de alcool sunt bine stabilite în istorie. De la vechile prescripții iudaice care spun că „acolo unde lipsește vinul, medicamentele devin necesare” sau afirmațiile lui Hipocrate care considera vinul vital pentru o dietă sănătoasă, istoria omenirii a știut să aprecieze această băutură. Mai puțin americanii. Observând istoria lor ambivalentă cu privire la rolul alcoolului în propria societate, Dwight B. Heath, în cartea sa despre consumul de alcool în diferite culturi, observă cum „Statele Unite, în încercarea de a face un bine prin afirmații sau negări autoritare, sfârșește adesea prin a face rău”. Prohibiția, prin care vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național, a determinat și o cenzurare și purificare a literaturii medicale care s-a păstrat mult timp după abrogarea legii în 1933. În aceste condiții, „«virusul» puritanismului continuă să infecteze Statele Unite în multiple moduri, în special cu privire la plăcere”, potrivit cuvintelor dr. Morris E. Chafetz de la Health Education Fundation din Washington. O îmbunătățire este însă vizibilă, Ghidurile Alimentare pentru Americani publicate de către Administrația Hranei și Medicamentelor (FDA) din SUA, evoluează de la afirmația că „vinul nu are nici un beneficiu pentru sănătate” (anul 1990) la permiterea unui consum „de siguranță” în limita a două băuturi pe zi (anul 2000). Deși probabil că nu se va ajunge la o recomandare oficială cu privire la consumul de alcool, așa cum avem în cazul altor alimente, studii complexe și meta-analize publicate în ultimii ani evidențiază o scădere semnificativă a mortalității în asociație cu un consum moderat de alcool.

Bea moderat sau deloc!

Un alt lucru subliniat de studii efectuate în diferite țări de pe întreg mapamondul este acela că efectele pozitive se regăsesc doar în urma consumului moderat de alcool și în special de vin roșu. Cuvântul cheie este „moderația”. Potrivit renumitei clinici medicale Mayo din SUA, beneficiile asupra sănătății oferite de către consumul de vin roșu sunt promițătoare, dar doar în cazul în care acesta se face cu moderație. Altfel, beneficiile vor fi depășite cu mult de efectele negative, printre acestea numărându-se creșterea tensiunii arteriale, a trigliceridelor, afectarea ficatului, a pancreasului, dezvoltarea obezității sau a unor tipuri de cancere, a unor boli fatale de inimă, a accidentelor sau a afecțiunilor psihice.

Moderație înseamnă două pahare de băutură pe zi pentru bărbat și unul pentru femeie. O băutură este definită ca 350ml de bere, 150 ml de vin sau 45ml de tărie. În această privință, se observă patru tipuri de raportare la consumul de alcool. La extreme, există persoane care nu beau deloc sau care beau mult și des sau mult și rar. Spre deosebire de toate acestea, s-a observat că efectul pozitiv se manifestă în special la cei care consumă alcool în mod frecvent, dar în cantități moderate.

Principiile cu efect protector cardiovascular și anticancerigen se datorează unor tipuri de substanțe denumite catechine sau flavonoide, dar și unor substanțe nonfavonoide, cea mai cercetată fiind resveratrolul. Acesta este prezent în struguri și în vinul roșu, fiind o fitoalexină naturală cu multiple acțiuni biologice, având în special rol antiinflamator, anticancerigen și antioxidant. Efectele antioxidante sunt însoțite de creșterea HDL (colesterolul „bun”), a apolipoproteinei A1 și a adiponectinei, cu scăderea fibrinogenului. Efectele generale constau în scăderea formării de cheaguri cu păstrarea sănătoasă a arterelor și menținerea unui profil lipidic favorabil. Multiplele efecte benefice asupra organismului „te fac să te gândești că aceste substanțe ar putea juca un rol în prevenirea îmbătrânirii”, după cum se exprimă dr. Éric Menat din Paris într-un articol publicat în numărul 1 din 2006 al revistei „Phytothérapie”.

Studiile evidențiază beneficiile medicale

În 2003, Kenneth Mukamal din Boston a publicat într-o prestigioasă revistă medicală un studiu prin care a urmărit timp de 12 ani efectele consumului moderat de alcool asupra a 38.000 de bărbați. Rezultatele obținute au arătat că, cel puțin cu privire la bărbați, consumul moderat de alcool scade riscul de infarct miocardic. Acest studiu este doar unul dintre sutele de studii efectuate în ultimii 30 de ani care susțin efectul protectiv al consumului moderat de alcool.

Un experiment efectuat la Harvard și publicat în revista „Nature” demonstrează faptul că resveratrolul extinde durata de viață a unor culturi celulare cu 80%. Mai mult, un studiu efectuat în Germania și publicat anul acesta evidențiază faptul că, în cantități moderate, consumul de alcool este invers proporțional cu incidența demenței la indivizii peste 75 de ani. Astfel, alcoolul are un efect protectiv asupra funcției cognitive la bătrâni, obținându-se o scădere cu 30% a riscului total de demență și cu 40% a riscului de a dezvolta Alzheimer. Acest studiu este în consonanță cu alte 71 de studii efectuate în ultimii 31 de ani și care au cuprins un număr de 153.856 persoane.

Efectele consumului moderat de alcool, în general, și de vin roșu, în special, se răsfrâng pe mai multe planuri. Un studiu publicat în ianuarie 2003 în American Journal of Gastroenterology a arătat efectul protectiv asupra ulcerului peptic, în condițiile în care abuzul de băuturi alcoolice crește cu mult riscul aceleiași patologii. Un studiu ce a durat 14 ani, efectuat la Harvard pe aprox. 100.000 de femei, a evidențiat o scădere a riscului de a dezvolta diabet cu 58%. Alte studii au evidențiat scăderea riscului de accidente vasculare cerebrale, de tumori colorectale, de diferite tipuri de cancere sau demențe.

Pe lângă aceste efecte, vinul este recunoscut ca un tranchilizant ușor, reducând anxietatea și tensiunea. El ajută digestia, stimulează apetitul, descarcă tensiuni sau sedează ușor. Alcool este ușor euforic, ajutându-i pe cei în stare de convalescență sau pe cei în vârstă.

Reversul monedei

Totuși, nu fiecare beneficiază de pe urma consumului de alcool. Mai multe studii au evidențiat faptul că vinul roșu determină o creștere a riscului de dezvoltare a cancerului de sân la femeile tinere care au pe cineva în familie cu o astfel de patologie. De asemenea, ingestia de alcool poate declanșa la unele persoane crize migrenoase. Mai mult, este total contraindicată asocierea cu aspirina sau acetaminofenul (paracetamolul).

În schimb, poate cea mai mare problemă este dată de consumul exagerat de alcool. Multiplele efecte negative ale alcoolismului se răsfrâng atât pe termen scurt, dar și pe termen lung, variind de la mici probleme sociale, la patologii somatice sau disfuncții psihice complexe. Morți stupide pot sancționa lipsa de moderație.

Cu toate acestea, cei mai mulți oameni se pot bucura de consumul regulat și moderat de alcool ca o plăcere ce susține și promovează o viață frumoasă.

Vinul dă viață veșnică prin transformarea în sângele lui Hristos

Băutură cu multiple beneficii asupra vieții omenești, vinul se transformă în băutură de viață veșnică în Sfânta Împărtășanie. Creator a toate, Dumnezeu lucrează prin materia pe care El a făcut-o bună și de folos pentru om. Lucrarea Lui nu se vrea supranaturală. El dorește o comuniune firească cu omul și aceasta nu se poate realiza decât prin mijloace accesibile omului. Beneficiile naturale ale consumului de vin sunt potențate de prezența nevăzută a dumnezeirii ce transformă aceste componente firești în principii de viață veșnică. De aceea, Sfânta Împărtășanie nu este doar un simbol al comuniunii du Hristos, Omul-Dumnezeu, ci natura de pâine și vin, elemente care hrănesc trupul, inima și mintea, sunt transformate în natură divină ce îndumnezeiește omul, fără a se pierde din proprietățile vreuneia. Așa cum pâinea și vinul se transformă în Hristos, Omul-Dumnezeu, fără a-și modifica proprietățile, la fel și omul se unește prin Sfânta Împărtășanie cu Dumnezeu fără a se dizolva în El, fără a-și pierde proprietățile sale, fără a se dezintegra ca persoană. În același timp, așa cum în fiecare zi consumăm pâine și vin pentru a trăi și a ne păstra puterea și sănătatea fizică și mentală, tot la fel, creștinul trebuie să vrea și să consume, dacă nu zilnic, cel puțin săptămânal din merindele de viață veșnică ce se oferă prin Sfânta Împărtășanie. Doar în acest mod unirea cu Dumnezeu se va face treptat și gradual, armonios și natural, omul înțelegând și simțind, devenind ceea ce crede pe măsură ce devine ceea ce mănâncă.

Vinul nou al lui Hristos

Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul nou sparge burdufurile, vinul se varsă şi burdufurile se strică. Aşa că vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi. – Marcu 2,22

Învăţătura şi viaţa nouă adusă de Iisus Hristos nu se compară cu nimic altceva. Despre Hristos şi învăţătura Lui s-a profeţit mult în Vechiul Testament şi a fost simbolizat de către unele religii antice. Viaţa şi învăţătura lui Hristos nu sunt o sinteză superioară a unor filosofii sau relegii, cum tendenţios dezinformează aşa-numitele „documentare” Zeitgeist, ci Hristos, prin persoana Sa, a revoluţionat viaţa omului şi relaţia acestuia cu Dumnezeu.

Hristos este vinul nou, învăţătura şi viaţa cea nouă. Dacă există asemănătoare între acestea şi alte religii sau filosofii în punctele lor cele mai profunde şi înălţătoare, nimic nu se compară cu noul mod de viaţă şi credinţa creştinului. Formele pot semăna, aşa cum oamenii se aseamănă, dar esenţele diferă fundamental, la fel cum diferă petrecerea şi cunoaşterea înţeleptului de subzistenţa şi inconştienţa nebunului.

Viaţa şi învăţătura nouă aduse de Hristos nu pot sta în tiparele vechilor cunoştinţe, nu pot fi conţinute de burduful omului vechi, cu atitudinile şi deprinderile lui. Hristos nu poate trăi decât într-o făptură nouă, într-un om care renunţă la filosofiile de viaţă vechi, care ignoră deprinderile învechite în păcat. De aceea, creştinul nu încearcă acomodarea unor înţelepciuni sau cuvinte vechi cu credinţa în Hristos, căci ele vor fi stricate, neputând reţine sau înţelege înţelesurile noi ale vieţii adevărate. În schimb, creştinul adevărat se schimbă pe sine, se pregăteşte printr-o viaţă nouă pentru primirea adevăratei cunoştinţe a lui Dumnezeu, pentru trăirea unei vieţi reale şi desăvârşite în comuniunea cu ceilalţi oameni şi cu Dumnezeu.

Dacă unele idei, filosofii sau religii consolează sau promit anumite satisfacţii speciale, altele învăţând o dezintegrare a persoanei într-o veşnică nefiinţare, în creştinism, omul se împlineşte la modul absolut, devenind una cu Dumnezeu cel iubit, păstrându-şi identitatea şi diferenţiindu-se de Dumnezeu doar prin faptul că omul a avut odată un început.

Cancerul este o boală spre viaţă

Săptămâna trecută, pe 4 februarie s-a sărbătorit ziua dedică de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru lupta împotriva cancerului. Această maladie reprezintă o problemă importantă de sănătate pentru atât pentru faptul că este cea mai frecventă cauză de mortalitate din lume, unul din opt oameni murind de cancer şi acest raport tinde să crească, dar şi pentru motivul 40% din cancere pot fi prevenite.

Potrivit OMS, cancerul este un termen generic pentru un grup mai mare de 100 de boli ce pot afecta orice parte a corpului, fiind sinonim cu denumiri ca tumoare malignă sau neoplazie. Cancerul reprezintă o singură celulă care, în urma unor modificări ce survin în metabolismul ei, îşi pierde funcţiile normale cu păstrarea capacităţii de diviziune.

În mod văzut, omul apare ca o singură celulă care prin multiplicare şi diferenţiere ajunge la complexitatea de organe şi ţesuturi care se observa la un organism matur. astfel, fiecare celulă are proprietăţi caracteristici speciei, individului, dar şi ţesutului din care face parte, reflectând în plan somatic unicitatea individului. De aceea, fiecare celulă are conştiinţa că aparţine unui organ ce îşi îndeplineşte funcţia într-un organism unic. În acelaşi timp, ea se supune controlului intern şi extern ei tocmai pentru ca întregul organism să fie în bună funcţionare.

În condiţii normale, o celulă care suferă modificări ce îi împiedică activitatea normală intră într-un proces denumit apoptoză sau moarte celulară programată. Astfel, ea va dispărea fără probleme, fără ca disfuncţia proprie să aibă repercusiuni asupra întregului organism. Însă o celulă devenită canceroasă eludează aceste procese de autoreglare internă, multiplicându-se încontinuu, fără să-şi mai îndeplinească funcţiile normale. Eu nu mai răspunde nici la stimulii de autoreglare internă ai organismului, multiplicându-se încontinuu, anarhic, fără a-şi îndeplini şi funcţiile normale şi înlocuind şi dislocând ţesuturile normale. Dacă în mod normal, celulele au inhibiţie de contact, adică un fel de reguli de politeţe ce le dictează ordinea, celulele canceroase nu se opresc la contactul cu alte celule, ci se suprapun, pierzându-şi orientarea. Ele tind să consume resursele energetice ale organismului, dezvoltându-se fără sens, fără rost, s-ar putea spune într-un mod egoist şi nepoliticos. Crescând în dimensiuni, cancerul invadează părţi adiacente ale corpului sau, cu ajutorul sistemelor circulante din corp, se răspândesc în alte organe, metastazând şi ducând la distrugerea completă a organismului.

Tutunul omoară unul din trei oameni

Cancerul apare în urma interacţiunii dintre factorii genetici ai unei persoane şi mai multe categorii de agenţi externi. Aceste principii denumite carcinogeni pot fi fizici, ca radiaţiile ultraviolete şi ionizante, chimici, exemplul cel mai cunoscut fiind substanţele din fumul de ţigară, sau biologice, ca infecţiile cu anumite virusuri, bacterii sau paraziţi.

Potrivit OMS, tutunul este singura cauză importantă prevenibilă de cancer din ziua de azi. El este responsabil pentru 80-90% din totalul de cancere pulmonare şi 30% din morţile cauzate de cancer. Însă se presupune că efectele negative sumate ale tutunului cauzează unul din fiecare trei decese.

Alături de fumat, sunt produse alimentare care cresc riscul de a face cancer prin consum excesiv. Acestea sunt alcoolul, grăsimile prăjite, carnea roşie sau congelată, sarea, orice aliment depozitat în condiţii precare (prin infestarea cu ciuperci ce produc aflatoxină). În acelaşi timp, o greutate corporală normală, o dietă bogată în fructe şi legume şi o activitate fizică moderată dar zilnică sunt factori protectori, anticanceroşi.

În aproape o cincime din cazuri, cancerul este o boală cu transmitere preponderent sexuală. Aceasta se întâmplă prin inocularea cu virusurile hepatitice B şi C care afectează ficatul sau cu tulpini carcinogene de virus papilomatos uman, care poate provoca cancerul de col uterin, aceasta fiind prima cauză de mortalitate prin cancer la femei în România.

Cancerul se poate preveni prin evitarea factorilor de risc şi promovarea factorilor protectori sau se poate trata dacă este depistat în faze incipiente. De aceea, un rol important îl joacă educaţia sanitară, fiecare persoană autosesizându-se când observă orice modificare persistentă apărută în funcţionarea propriului organism. De asemenea, pentru descoperirea formelor incipiente de cancer de sân, de col uterin sau de colon se folosesc metode de screening, de verificare periodică a populaţiei. Prin tratarea unui cancer incipient se ajunge la rate de vindecare de până la 100%.

Apariţia cancerului este de cele mai multe ori dependentă de păcat

Legătura dintre cancer şi păcat se observă foarte bine din modul de apariţie al cancerului. Deşi uneori are legătură cu firea alterată a omului, fără legătură directă cu păcatul, apariţia cancerului este de cele mai multe ori dependentă de păcat. Mortalitatea legată de fumat depăşeşte 30% din numărul de morţi, reflectând foarte bine cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune că plata păcatului este moartea.

Ceilalţi factori care promovează cancerul sunt în opoziţie cu poziţia Bisericii care recomandă moderaţia în toate, inclusiv alimentaţie. Un exemplu foarte bun în acest sens este vinul roşu, care, consumat cu moderaţie este un foarte bun anticancerigen, protector cardiovascular şi reproductiv, anti-demenţial, dar care, printr-un aport exagerat (mai mult de 500ml pe zi) duce la suferinţe îndelungate ca malnutriţie, afectare cardiovasculară, impotenţă, cancere şi ciroză hepatică, neuropatii, demenţă sau epilepsie alcoolică. Sfântul Apostol Pavel îi recomandă Sfântului Timotei, pentru afecţiuni similare: „Bea puţin vin pentru desele tale neputinţe!”

Biserica recomandă şi posturi, care, pe lângă teologia profundă pe care o exprimă, sunt perioade de revitalizare şi detoxifiere a organismului. Astfel, postul Paştelui permite refacerea organismului după lunile de iarnă cu vitamine şi minerale obţinute din plantele proaspete şi pline de viaţă. Astfel se vor evita afecţiuni ca astenia de primăvară sau virozele sezonului. Prin activitatea fizică făcută prin intermediul metaniilor depuse zilnic de fiecare creştin se susţine un stil de viaţă sănătos, cu scăderea riscului de boli cardio-vasculare, accidente cerebrale, diabet, fracturi de coloană sau şold, cancere sau depresie. Nu în ultimul rând, comportamentul sexual al creştinului face ca el să fie protejat cu privire la posibilitatea apariţiei bolilor cu transmitere sexuală implicate în geneza unor cancer.

Omul păcătos se comportă precum cancerul

Cancerul este imaginea păcatului. El nu are o esenţă prin sine, ci pleacă de la o realitate dată. El intervine în mecanismele naturale ale vieţii pentru a o distruge. Aparent o celulă nemuritoare, ce se divide la infinit, cancerul produce distrugerea organismului prin consumarea resurselor şi invadarea şi distrugerea ţesuturilor normale. În mod similar, păcatul se mulează pe componente reale ale vieţii pe care le perverteşte prin exces, pozitiv sau negativ. Omul păcătos tinde să se afirme singur, să se considere centrul, să acapareze totul doar pentru el. Pentru aceasta nu contează că alţii suferă sau chiar mor. Singurul lucru important este ca lui să-i meargă bine. Păcătosul este egoist şi lacom, tinzând să-şi extindă influenţa peste tot, precum cleştii unui rac (cancer în engleză). Lui nu-i pasă că acţiunile sale fac rău întregului organism social, care ar fi ameninţat de dispariţie, dacă păcătosul nu ar muri.

Pentru că plata păcatului este moartea

După păcatul săvârşit în rai, Adam nu a mai avut acces la fructele pomului nemuririi, tocmai pentru ca păcatul să nu fie veşnic. Astfel moartea survenită vine tocmai pentru a rupe ciclul păcatului, acest cerc vicios de feedback negativ, când răspunsul afectează în mod inhibitor impulsul. Prin moarte, cel ce moare devine hrană pentru cel ce creşte.

Prin sine, păcatul trebuie să dispară, fiind ceva anormal, nenatural, aşa cum o celulă ce suferă modificări ce îi împiedică funcţia normală se autodistruge, reflectând ordinea de după cădere. Anormalul este menit să piară. Prin cancer se poate observa ce s-ar întâmpla prin perpetuarea anormalului, dacă păcatul ar fi veşnic, atmosfera din iad, când fiecare vrea să fie centrul, primul, totul, dar în mod egoist, separat. De aceea acest lucru nu se poate, fiind o anomalie.

Moartea ca binecuvântare

Moartea apare ca un lucru pozitiv în lumea stăpânită de păcat. Cred că nimeni nu şi-ar dori existenţa unui Stalin sau Hitler veşnic! Astfel, moartea, acest lucru ilogic apare şi devine natural acestei lumi tocmai pentru a desfiinţa păcatul, celălalt lucru lipsit de sens. Evident că acest mecanism de feedback negativ va dispărea, tocmai pentru că aceste două realităţi ilogice se vor consuma reciproc. Împărăţia lui Dumnezeu presupune contrariul, existenţa unui feedback pozitiv, o creştere din slavă în slavă, o umplere şi o cuprindere a totului, dar nu prin egoism şi însingurare, ci prin iubire şi comuniune. Astfel, dorinţa este aceeaşi în fiecare om însă modul în care ea se împlineşte este total diferit. Cel bun tinde să stăpânească şi să fie totul doar dacă şi celălalt este şi deţine totul. El nu exclude ci include.

De aceea Hristos S-a supus morţii ca lege a acestei lumi, dar nu a putut fi ţinut de ea tocmai pentru că păcatul nu era în El, moartea nu avea ce să distrugă. Creştinul, prin unirea cu Hristos, moare păcatului pentru ca, trecând prin moartea „naturală”, să se poată naşte în viaţa cea fără de păcat, el trebuie să moară legii şi implici morţii, legea omorând lucrul pe care îl interzice, pentru a putea trece în lumea harului cea mai presus de lege, în viaţa adevărată.

Coliva – mâncare pentru cei vii

Omul este creat din nimic, dar este adus la existenţă pentru veşnicie. Omul are un început, dar nu are un sfârşit. Moartea trupească, ca despărţire a sufletului de trup nu înseamnă trecerea în nefiinţă. Aşa cum trupul nu piere, ci se descompune în cele din care este alcătuit, tot la fel şi sufletul se întoarce la Dumnezeu. Omul va redeveni întreg la învierea cea de obşte, când trup şi suflet va participa la viaţa veşnică sau la nefericire şi suferinţă veşnică, aceasta fiind de fapt o continuare potrivit direcţiei urmate în viaţă.

Creştinul simte că rudele şi prietenii, adormiţi fiind, trăiesc prin mila lui Dumnezeu. Credinciosul nu deznădăjduieşte la moartea lor, ci se roagă lui Dumnezeu pentru ei aşa cum o făcea şi când erau vii. Păstrează legătura cu ei, nădăjduind că se vor întâlni mai apoi cu toţii în sânul lui Avraam, în Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea moartea nu este un eveniment trist, ci bucuria întâlnirii cu Hristos, singurul lucru pe care îl doreşte omul cu adevărat. Moartea nu este o piedică în calea iubirii, ci tocmai întărire şi împlinire a ei.

Aducându-ne aminte de cei plecaţi dintre noi le facem pomenirea, facem milostenie în numele lor. Iar unul din modurile în care se manifestă această milostenie este coliva.

Bobul de grâu este simbol al morţii şi al învierii. În el se află viaţa în devenire, care numai prin îngroparea în pământ se poate manifesta, doar după ce moare poate da naştere unui spic plin de roadă. Simbol al morţii şi învierii lui Hristos, bobul de grâu este simbol al fiecărui om care se îngroapă în pământ, aşteptând să vadă efectele vieţii sale, moştenirea sa care se va prelungi într-un mod sau altul peste ani. De aceea coliva se face în primul rând din grâu care se amestecă cu zahăr şi nucă.

Nuca reprezintă simbolul teologiei şi al oricărui lucru foarte bun şi hrănitor care însă se descoperă după spargerea şi înlăturarea cojii tari ce îl acoperă. Pe lângă asemănarea cu circumvoluţiunile, relieful creierului uman, nuca conţine uleiuri şi substanţe foarte hrănitoare care ajută la dezvoltarea şi menţinerea integrităţii celulelor nervoase umane. Zahărul este un ingredient care, în cantităţi moderate, face viaţa mai dulte, revigorând şi dând vitalite trupului. El reprezintă de asemenea principala sursă de energie pentru celula nervoasă. Zahărul simbolizează Duhul Sfânt ce cuprinde toate, Cel ce ajută în facerea faptelor bine, dar şi Cel ce aduce pace şi bucurie în inima omului. Se observă astfel că cele trei componente importante ale colivei au nu numai o bogată simbolistică, dar şi un rol nutritiv deosebit. De aceea coliva nu este o mâncare din care se hrănesc cei morţi, ci o hrană veritabilă pentru cei vii.

Coliva se duce la Biserică şi, în momentul pomenirii, ea se ridică cu o lumânare aprinsă deasupra. Aceasta se face pentru că sufletele răposaţilor s-au ridicat de la trup spre întâlnirea cu Cel ce le-a creat, lumina vieţii fiecăruia. În acest moment fiecare atinge jertfa, coliva, pentru că fiecare este părtaş la acelaşi trup ce va muri în nădejdea învierii. Atingerea de jertfă şi întreolaltă simbolizează înlăturarea graniţei apărute prin egoismul şi însigurarea ce izvorăsc din păcat. Apoi preotul toarnă puţin vin peste colivă, căci sângele unei singure persoane, Hristos, s-a vărsat pentru păcatele tuturor. Şi precum vinul conţine principii ce prelungesc viaţa sănătoasă, tot la fel, cel adormit se face părtaş la viaţa veşnică prin unirea cu Hristos.

După ce coliva este binecuvântată, ea se împarte şi se mănâncă spre bucurie, simbolizând fericirea pentru care ne-am rugat să o aibă şi cei adormiţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, coliva este un prilej de comuniune cu cei adormiţi, dar vii prin credinţa în Hristos.

Postul – merinde de viaţă veşnică

Trebuie putina sarguinta pentru a savura miezul hranitor

Postul recomandat de Biserică presupune abţinerea de la produsele animaliere. În funcţie de evlavie şi râvnă, unii nu mănâncă decât o dată în zi, fără ulei sau doar crudităţi. Mulţi sfinţi au făcut astfel şi exemplul lor este urmat de cei care pot. Trebuie însă avut în vedere faptul că postul şi asceza în general nu sunt nişte metode de sinucidere, ci de „mortificare”, adică de omorâre a păcatului din natura umană pentru a revenirea la starea paradisiacă. Regula moderaţiei se aplică şi în acest caz.

Mântuitorul Iisus Hristos recomandă ca în timpul postului faţa să fie spălată şi luminoasă (Mt. 6,16-18). Renunţând la nutrienţii lumeşti, omul se hrăneşte cu mai multă hrană duhovnicească. Intrând într-o biserică veche, pe măsură ce avansăm spre altar ferestrele devin din ce în ce mai mici, iar lumina naturală este înlocuită treptat de iluminarea interioară. Tot aşa, şi prin post, mâncare trupească deficitară este suplinită de hrana duhovnicească şi bucuria sfântă. Astfel că cel ce posteşte nu poate fi decât curat şi luminat la faţă, urmând cuvântului Sfântului Apostol Pavel care spune: „Bucuraţi-vă pururi!” (I Tes. 5,16). Nici nu se poate altfel, căci creştinul vede şi primeşte marea iubire de oameni a lui Dumnezeu care Se împărtăşeşte şi desăvârşeşte pe cei care Îl caută.

Postul are şi raţiuni sanogene, menite să promoveze sănătatea. Alimentele de origine animală sunt consistente şi foarte necesare în perioade de creştere, dezvoltare sau refacere trupească. Însă consumul lor în cantităţi mari şi pe perioade lungi de timp duce la boli variate ca obezitate, afecţiuni cardio-vasculare, diferite tipuri de cancere. Astfel, un stil de viaţă echilibrat ca cel recomandat de Biserică poate preveni multe regimuri şi interdicţii ulterioare prescrise de doctor, unele dintre ele fiind mult mai severe. De asemenea, hrana bogată în produse vegetale este mult mai sănătoasă, iar medicii accentuează frecvent aceasta.

În timpul postului, sunt anumite zile marcate în calendar în care se mănâncă peşte. Carnea de peşte, cu multiplele ei beneficii medicale, conţine foarte multe grăsimi ce intră în structura creierului uman. Astfel, deşi trupul slăbeşte în timpul postului, creierul este hrănit mai bine, devenind capabil de o înţelegere mai profundă a vieţii duhovniceşti.

Fiind o perioadă de rugăciune mai intensă, în post ne rugăm şi ne amintim mai des de cei adormiţi. De aceea se face colivă în pomenirea lor. Aceasta are trei ingrediente principale. Bobul de grâu este simbol al morţii şi al învierii. Miezul de nucă reprezintă înţelesurile duhovniceşti înalte, fiind în acelaşi timp şi un bun hrănitor al creierului. Şi amestecate cu zahăr şi împodobite cu bomboane, coliva reprezintă o pregustare dulce a Împărăţiei Cereşti.

Pentru multele sale beneficii medicale, este recomandat să se consume un pahar, maxim două de vin pe zi. Însă în timpul postului ne abţinem şi de la vin, el consumându-se doar sâmbăta, duminica şi în zilele mai speciale.

Postul este o perioadă de împărtăşire mai deasă. Legată indisolubil de Taina Sfintei Spovedanii ca prefigurare a Judecăţii de Apoi, Taina Sfintei Împărtăşanii reprezintă pregustarea ospăţului din Împărăţia lui Dumnezeu. Deşi creştinul este dator să se împărtăşească la fiecare Sfântă Liturghie (cf. Canonului 9 Apostolic), credinciosul trebuie să se sârguiască şi să se pregătească pentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului măcar în timpul postului. Deci postul este o perioadă în care gustăm mai des din „merindele” pentru viaţa veşnică.

Vinul adevăratei bucurii

Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. – Ioan 2,10

Departe de a fi un puritanist, Iisus participă la o nuntă. O nuntă însă atât de sărăcăcioasă, încât ingredientul principal pentru al unei astfel de petreceri festive, vinul, nu este îndestulător. Şi Iisus, în mijlocul bucuriei poporului simplu face începutul minunilor noii credinţe.

Datorită efectelor lui euforizante, vinul era folosit în unele religii ca substanţă enteogenă, ca mijloc de relaţionare cu spiritele. Şi folosit în ritualuri şi dansuri cultice, oamenii se înşelau cu presupuse trăiri mistice.

Dar Dumnezeu coboară în lume pentru a izvorî fântâna de apă vie a dreptei credinţe. El propune o unire reală a omului cu Dumnezeu în persoana Sa. Şi credinciosul, prin consumarea trupului şi sângelui Său sub forma pâinii şi a vinului se uneşte real cu Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Gerald Kein spunea că religia este cel mai bun hipnotizator al lumii. Însă vedem că Hristos nu vrea să ameţească lumea. Nu vrea să o înspăimânte sau să o stăpânească. El vrea ca lumea să-L cunoască pe Dumnezeu ca iubire. El doreşte comuniunea liberă a omului cu Dumnezeu.

Hristos aduce vinul cel bun după ce omul a încetat să mai trăiască fără El, după ce omul se vede sărăcit de falsa veselie a acestei lumi. Şi Hristos aduce adevărata veselie şi adevărata viaţă a lumii.

Minunile săvârşite de Iisus Hristos nu subjugă prin grandoarea lor, prin sentimentul de micime pe care l-ar putea induce. Ele însă acţionează smerit, firesc, respectând şi potenţând libertatea umană. Dumnezeu nu vrea nişte roboţei, creaturi inconştiente care să i se supună necondiţionat. El vrea parteneri pentru comuniune, cu atribute şi calităţi capabile de dialog divin. El doreşte fiinţei pline de dumnezeirea Lui, libere şi iubitoare.

Vinul ca medicament

De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni. – I Timotei 5,23

Folosit din antichitate ca remediu medicinal, vinul este recunoscut pentru efectele sale favorabile în viaţa omului. În ciuda faptului că istoria recentă a medicinii a cunoscut un curent puritanist ce ignora beneficiile vinului, cercetări mai noi au arătat rolul important pe care vinul, mai ales cel roşu, îl joacă în sănătatea omului.

Consumat în mod regulat şi cu moderaţie, vinul are efecte benefice în comparaţie cu cei ce îl consumă în mod cronic, cu cei ce beau ocazional dar mult, dar chiar şi cu abstinenţii. Efectele pozitive se observă în scăderea riscului bolilor cardio-vasculare, a diferitelor forme de cancer, a ulcerelor gastrice sau a diabetului.

Medicina contemporană tinde să considere vinul o fântână a tinereţii. Aceasta se datorează faptului că vinul ar părea să păstreze funcţiile cognitive, prevenind sau amânând boli ca Alzheimer, Parkinson sau diferite forme de demenţă.

Deşi având multiple beneficii, vinul nu este un panaceu. El este contraindicat în inflamaţii ale tunului digestiv, boli de ficat sau pancreas, infecţii urinare, epilepsie sau alcoolism. Vinul poate fi alergic prin sulfiţii conţinuţi în mod natural sau poate cauza dureri de cap.

Una dintre cele mai mari probleme rămâne însă consumul prea mult de alcool. Dacă unul sau două pahare de vin sunt benefice, mai mult dăunează sau este de-a dreptul mortal.

Aşadar, independent de învăţătura Bisericii, ştiinţa a ajuns la aceeaşi regulă a moderaţiei în privinţa consumului de vin, enunţând că majoritatea celor ce consumă vin în mod regulat şi moderat trăiesc mai mult.