Consideraţii asupra Angels and Demons

angels_demons01

Cartea preferată a lui Dan Brown, Angels and Demons apare în urma mult mai mediatizatei Codul lui Da Vinci, roman cu profunde implicaţii de natură religioasă.

Succesul internaţional de care se bucură Dan Brown se datorează în special faptului că îmbină într-un mod insesizabil fapte şi întâmplări reale cu intrigi şi ipoteze imaginare. Persoane istorice reale, locuri publice şi date istorice clare se împletesc cu idei religioase, simboluri sau calomnii mitologice şi istorice în poveşti fascinante cu intrigi ce suscită interesul maselor. Creuzetul în care se amestecă realitatea cu ficţiunea facându-le inseparabile pentru majoritatea dintre noi, dar disociaţia realităţii este de cele mai multe ori supărătoare pentru cunoscători.

Dacă citesc Isaac Asimov mă aştept mă aştept să găsesc o lume fascinantă creată de o bogată imaginaţie, de un adevărat corn al abundenţei de imagini şi idei. Caracterul fantastic al unei scrieri se face atât prin cadrul desfăşurării acţiunii, cât şi prin acţiunea în sine. În lipsa unei porţi spre lumea fantastică sau a uşii creionate spre ţara minunilor, cititorul ramâne în lumea reală. Fără nici un avertisment, fantasticul intervine în real, cu atât mai mult cu cât faptele nu sunt reale prin sine, ci prin asociere sau timp de desfăşurare al acţiunii.

Teoria conspiraţiei, cu masoni şi papi, cu G.W. Busch sau S. Berlusconi se mixează cu Biserica Catolică şi cercetarea ştiinţifică din cadrul CERN într-o acţiune alertă prin Roma contemporană. Concluzia finală este aceea a unei conspiraţii din partea unui slujitor al Vaticanului, a unei dezbinări în interiorul reşedinţei papale, în inima catolicismului, totul în lipsa unei imixtiuni străine, a masonilor sau iluminaţilor.

Având în vedere situaţia creată, nu ne putem gândi decât la beneficiile unei lumi fără problemele create de biserică prin etica pe care o impune, subiect de dispute şi contradicţii.