Vrăjitoria este drum pavat spre înşelare

Viaţa duhovnicească reală este mijlocul perfect pentru împlinirea umană

De la 1 ianuarie 2011, Guvernul României a decis listarea vrăjitoriei şi a ghicitului în nomenclatorul de meserii, la poziţia 5161. Prin această hotărâre, aceste practici oculte se vor găsi alături de profesii respectabile ca cea de doctor, de profesor sau de cercetător. Un proiect de lege ce prevede impozitarea astrologiei şi a poţiunilor magice ar fi fost primit cu zâmbetul pe buze şi nimeni nu s-ar fi gândit că el va ajunge spre aprobare în Parlament.

Ministrul Muncii, Ioan Botiş, a declarat, într-o conferinţă de presă, că vrăjitorii sau prezicătorii nu pot fi impozitaţi pentru că meseria lor nu există, neavând un standard ocupaţional.

Ioan Botiș a explicat că Institutul Naţional de Statistică şi Comisia Naţională de Prognoză fac raportări lunare la UE legate de profesiile din Romania, transmite agenţia de ştiri Mediafax. “În fiecare lună, ele trebuie să facă raportări legate de profesiile din Romania, ocupaţii, tot ce ţine de zona aceasta. Ca să ai o compatibilizare cu ceea ce are în regulament UE, trebuie să ai şi tu profesiile trecute acolo. Dacă nu ai standard ocupaţional, ele nu există ca meserii. Nu poţi să impozitezi, aşa cum am auzit că se impozitează prezicătoarea. Când faci raportarea către UE, tu trebuie să ai rubrica de acolo, să spui am doi sau zero. Zero până se creează standard ocupaţional pentru meserie şi devine meserie care poate fi impozitată”, a explicat ministrul.

În aceste condiţii, vrăjitoria este recunoscută de nomenclator, dar nu este impozitată. Prin aceasta se elimină eventualul avantaj economic ce s-ar fi obţinut prin taxe, păstrându-se efectele negative ale recunoaşterii oficiale a unor astfel de practici.

Impactul socio-cultural trebuie bine calculat

Dacă unele vrăjitoare sunt supărate de taxele impuse de cei pe care i-au ajutat să ajungă la putere, altele sunt bucuroase pentru că li se recunosc anumite „haruri magice”. Ele doresc să-şi deschidă firme de practică privată, să beneficieze de pensie, asigurare de sănătate, ajutor de la stat. Înființarea unor cabinete de vrăjitorie sau ghicit, cu posibilitatea formării de asociaţii sau federaţii care să le reprezinte şi să le apere drepturile constituie una din premizele procesului de instituționalizare pe care îl pot adopta aceste practici oculte. Acest lucru se va dovedi favorabil pentru recunoaşterea acestora în societate, și odată cu aceasta pentru accesul vrăjitorilor în armată și penitenciare, dar şi în instituţii publice ca spitale sau şcoli.

Dorinţa guvernanţilor de a scoate bani din orice aruncă România în domeniul hilarului. Şeful statului român este ridiculizat pe MSNBC, un post de televiziune american, după ce, cu puţin timp în urmă, preşedintele Parlamentului României era îndemnat pe postul de televiziune CNN să mănânce mai mult usturoi „pentru a rezista atacurilor paranormale”.

Dacă până acum era doar ţara lui Dracula, România devine în ochii occidentalilor ţara în care conducătorii ei „poartă piese de îmbrăcăminte violet în zilele importante, pentru că această culoare ar face purtătorul superior şi l-ar apăra de rău”, după cum relatează Associated Press. Mai rău este că în această poveste cu strigoi şi usturoi este acuzată de implicare şi Biserica Ortodoxă Română, care ar tolera astfel de fapte. Dacă în momentul de faţă se discută despre un standard ocupaţional care nu există în legătură cu vrăjitoria, Biserica nu poate să nu-şi manifeste îngrijorarea cu posibila asociere sau confundare a practicilor oculte cu viaţa spirituală reală şi beneficiul major adus de activitatea social-filantropică desfăşurată de către Biserică.

Oamenii sunt susceptibili la aparenţe

Pentru un ateu, practicile paraspirituale nu au nici un sens. Dacă nu există Dumnezeu sau lume spirituală, înseamnă că tot ceea ce se referă la vrăjitorie, ghicit, astrologie nu are suport material şi deci, nici logică. Astfel, un ateu nu ar apela la o categorie de oameni care se întreţin prin practicarea unor meserii fără suport ştiinţific.

Pentru un credincios, Dumnezeu este Cel care a creat cerul şi pământul, Cel ce susţine lumea, Cel care vrea ca fiecare să se mântuiască şi să cunoască adevărul. Creştinul doreşte unirea personală cu Dumnezeu, nu folosirea unei forţe impersonale pentru satisfacerea unor dorinţe sau nevoi oarecare. El caută o relaţie de apropiere, de comunicare şi împărtăşire cu Treimea de Persoane. O legătură naturală de iubire nu caută manipularea celuilalt prin diferite poţiuni, aflarea viitorului sau vindecări miraculoase.

Pentru cel ce nu crede cu adevărat, dar nici nu îl neagă pe Dumnezeu ca forţă sau energie supranaturală, calea vieţii este presărată de nenumărate rătăciri şi abateri de la înţelesul ei profund. Un astfel de om merge la Biserică pentru că şi alţii merg, aprinde lumânări pentru vii şi morţi pentru că aşa se spune că e bine, face colivă şi pomană pentru morţi pentru că aşa se face. Un om care face lucruri fără a şi le explica, fără a le înţelege raţiunea, va apela destul de uşor la „servicii” spirituale prestate pentru o sumă de bani modică. Atât timp cât cere „fericire şi noroc”, nimic nu pare anormal, existând aparenţa necesităţii sau a binelui. Iar atunci când persoana care oferă „fericire şi noroc” foloseşte obiecte sfinte ca agheasmă sau cruci, înşelarea este şi mai mare. Prin înşelarea produsă, omul se introduce singur în probleme diverse care variază de la furt şi înşelăciune, la drame spirituale şi maladii duhovniceşti.

Răul dispare prin întoarcerea la Dumnezeu

De foarte multe ori problema răului nu este înţeleasă de om, aceasta aducând nelinişte şi nonsens vieţii. Cei care se consideră atei pleacă uneori de la sofisme de genul: dacă există Dumnezeu şi există şi rău în lume, atunci ori Dumnezeu e rău, ori Dumnezeu nu există. E mai plauzibilă varianta că Dumnezeu nu există, decât ca El să fie rău. Şi într-un fel, aceasta e mai aproape de adevăr.

Dacă Dumnezeu există, El nu poate crea decât ceva semănător Lui. El nu poate face ceva ce nu are sens, ceva ce nu-şi are izvorul în El. De aceea răul apare ca manifestare liberă a creaturii ce poate spune NU, ce se poate împotrivi normalului. Astfel că libertatea îndreptată împotriva naturalului devine sursa răului, acesta neavând esenţă prin sine, ci prin alegere. În acest sens, diavolul nu este decât un înger ce îşi refuză natura lui luminoasă, încercând să arunce în întunericul necunoştinţei şi al nonsensului şi pe om.

C.S. Lewis afirma în una din cărţile sale că diavolul se bucură atât de cei ce îl ignoră, cât şi de cei ce îi oferă prea multă importanţă. Este greşit a ignora cu totul prezenţa demonilor, ca pe o gândire retrogradă, deşi aceasta se întâmplă şi pentru faptul că ei tind să se depersonalizeze prin îndepărtarea de la viaţa de comuniune specifică Persoanelor Sfintei Treimi.

Prin îndepărtarea de Dumnezeu, omul se aseamănă şi se apropie, inconştient sau nu, de lucrarea diavolului. El intră astfel sub influenţe prea puţin conştientizate, de multe ori ridiculizate sau bagatelizate. Un astfel de om este cel ce apelează sau intră în contact cu slujitorii diavolului. Indiferent că folosesc magie albă sau neagră, aceste personaje nu pot sluji binelui. Ei se pot travesti, luând înfăţişări de călugări smeriţi sau maici cuvioase, pot folosi lumânări sau tămâie, dar nu pot aduce pacea şi liniştea simţită prin Duhul Sfânt în viaţa Bisericii. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, doar cei ce primesc deseori Sfânta Împărtăşanie nu pot fi prinşi de lupul cel înţelegător, adică diavolul. Doar în relaţie cu Dumnezeu, singurul care a creat totul din iubire pentru iubire, singurul care îi vrea binele şi care îi ştie nevoile, omul îşi poate găsi pacea şi împlinirea. Participând la viaţa mistică a Bisericii, omul nu are nevoie de practici magice sau evenimente paranormale ca să simtă că are sens, ca să simtă că are valoare. El se împlineşte şi capătă valoare supremă tocmai prin participarea şi unirea cu Dumnezeu.

Pierderea intimităţii în favoarea fricii morbide

UE impune păstrarea datelor personale ale internauţilor, în numele luptei anti-terorism

Păstrarea de date personale ale utilizatorilor de internet sau ale unor simpli utilizatori de telefonie fixă sau mobilă în UE va dura din motive întemeiate, a afirmat vineri comisarul însărcinat cu afacerile interne, Cecilia Malmström (foto), informează AFP.

În vederea luptei contra criminalităţii organizate şi terorismului, UE impune din 2006 societăţilor de telecomunicaţii să stocheze anumite date legate de telecomunicaţii – durata, localizarea, numerele apelate etc – pentru o durată cuprinsă între şase luni şi doi ani.

Dar această legislaţie este contestată de numeroase asociaţii ce denunţă atingeri aduse protecţiei vieţii private.

„Păstrarea de date va rămâne“ şi aceasta „din bune motive“, a răspuns dna Malmström într-o conferinţă de presă la Bruxelles, în timp ce Comisia a angajat o “evaluare a legii asupra păstrării de date“.

„Accesul la datele telecomunicaţiilor este, cel puţin în anumite cazuri, singurul mijloc de a detecta şi urmări crimele grave“, a explicat dna Malmström.

„Noi avem nevoie de păstrarea datelor. Este un instrument pentru a menţine securitatea“ în statele UE, a mai spus ea.

Sursa: Antena3

Libertatea în UE

burka3Cu mai bine de 20 de ani în urmă, în România, tineri, studenţi, intelectuali, au ieşit în stradă şi s-au jertfit pentru libertatea de gândire şi expresie. Sloganul Revoluţei Franceze începea cu mult râvnita Libertate!

Pe ruinele bătrânei Europe se construieşte o lume nouă, lume în care vechile graniţe se vor sfărâmate, diferenţele şi particularităţile anihilate. Acest nou imperiu european construit prin lupte diplomatice şi cucerit prin arme economice, se asemeană tot mai mult cu patul lui Procust ce forţează state şi cetăţeni să se supună unor legi ce ar fi spre binele tuturor. Ironic, deşi lumea e nouă, probleme tot vechi rămân!

Nu înţeleg cum de la o musteaţă se ajunge la îndepărtarea unui adolescent de la cursuri!? Sau de ce Franţa se vede ameninţată de obiceiurile unora dintre cetăţenii ei şi vrea să interzică burka, îmbrăcăminte tradiţională islamistă?! Poate că şi creştinii vor fi nevoiţi să-şi scoată crucea de la gât într-o nouă bună zi?!

Ce au la bază noile hotărâri din Europa? Desigur, nu pot fi decât bune intenţii. Profesorul din Buzău ce dorea scoaterea icoanelor din şcoli, finanţat fiind de olandezi, se considera un bun creştin, chiar dacă nici măcar fiica lui adolescentă nu-l aproba în demersurile sale!

Preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, amintind că popoarelor continentului le trebuie bunăstare şi nu unificare politică, declara: Dacă nu mă înşel, în Parlamentul European nu este ca în parlamentele obişnuite. Aici nu se acceptă decât o singură alternativă, iar cei care îndrăznesc să gândească altfel sunt catalogaţi ca duşmani ai integrării europene. (Sursa antena3.ro)