Sinceritate înaintea lui Dumnezeu

Noi nu suntem ca cei mulți care fac negoț cu cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate din partea lui Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu în Hristos. – II Corinteni 2,17

În ziua de azi sunt multe persoane care vorbesc despre Dumnezeu sau despre religie, despre relația pe care omul trebuie să o aibă cu Dumnezeu. Mulți nici nu vorbesc despre persoana lui Dumnezeu, reducând totul la principii de bine și rău, la experiențe mai mult sau mai puțin mistice, la trăiri sau manifestări fie doar emoționale, fie doar intelectuale, toate lipsite de adevărata viață a comuniunii cu Hristos.

Pentru cei care nu cunosc esența tainică a creștinismului, discuțiile mistice sunt captivante, electrizante. Astfel, unii oameni profită de căutarea mistică sădită în ființa omului și o dirijează spre propriul interes. Pornind de la imbolduri strict materiale ca beneficiile bănești sau de altă natură sau de la dorințe spirituale ca ispita propriei afirmări, acești oameni prezintă idei și le afirmă ca adevărate. Ei pornesc de la realități concrete, dar se depărtează în mod mai mult sau mai puțin voit de la adevărata credință în Dumnezeu și de la dreapta viețuire în El.

De aceea, adevăratul păstor al turmei nu caută propriile avantaje, ci prezintă doar voia lui Dumnezeu, fiind conștient de responsabilitatea pe care o are înaintea Lui. El nu caută acceptarea tuturor, nu-și impune părerea celor care îl ascultă. El nu se comportă ca și cum Duhul Sfânt îi suflă în ureche și el lucrează întocmai. Lucrarea adevărului păstor vrea să dezvolte și să sporească înțelegerea credinței în cei care ascultă pentru ca ei înșiși să poată crește înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Păstorul cel bun se prezintă pe sine singur înaintea celuilalt, sfaturile sale considerându-le adevărate nu pentru că i-au fost dictarea de vre-un duh, ci pentru că el Îl trăiește pe Hristos ca persoană cu care este în comuniune, cu care împarte aceleași gânduri și simțiri. Chiar atunci când devine icoană veritabilă a lui Hristos, păstorul nu caută să-și adune sieși ucenici, ci lucrează la transfigurarea lor în Hristos, la trecerea lor în planul trăirii mistice a lui Hristos, nu ca entitate ce dictează sau conduce, ci ca persoană ce intră în relație cu o altă persoană liberă și iubitoare.