Sebastian’s Voodoo

În clădirile noi din sticlă strălucitoare, în spatele birourilor mari şi impunătoare, pe coridoarele generoase şi impozante ale băncilor umblă aceleaşi fiinţe care mai ieri trăiau din vânatul bizonilor sau cultivatul meiului. Înconjurat de lucruri mari şi impozante, omul se crede important şi admirabil. Lucrând într-un mediu strălucitor, el se crede curat şi cu sufletul împăcat… de parcă fardul sau aftershaveul poate curăţi şi vindeca sufletul!

Lumea minunată ce răsare nu poate ascunde întunericul fiinţei umane, ci-l doar spoieşte cu diferite cosmetice.

Deşi are tot ce-şi doreşte, omul nu are nimic din ce-i trebuie.

Înfricoşător şi greu lucru este să te opui stăpânului mare şi negru. Dar cum om pe om se ajută, aşa şi tiranul tuciuriu poate fi învins prin îndemnul, prin pilda, prin ajutorul celui de lângă mine. Drumul nu e simplu, nu e uşor, dar are un final sigur – eliberarea. Moartea oricum va veni. În urma mea va rămâne praf în vânt, sau viaţa celorlalţi însorită?!

Mulţumim toxel.ro pentru prezentul clip.