Apostolul Pavel şi digestia creştinului sau despre buletinul biometric şi jertfele idolilor

Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă. – Ro. 14,3

Sfântul Apostol Pavel este greu de digerat! Cărnurile învăţăturilor sale sunt tari şi periculoase. Imediat după momentul scrierii au fost mult dezbătute, încât Apostolul Petru se vede nevoit să atenţioneze cu privire la greaua lor înţelegere. Ca o scurtă divagaţie, numai papa de la Roma poate schimba învăţătura din epistolele pauline, aceasta pe baza succesiunii neîntrerupte cu celălalt prim apostol mort în Roma, Petru.

Oricum, epistolele pauline sunt până în ziua de azi pietre de poticneală pentru mulţi creştini, atât pentru cei ce vor să fie mai catolici decât papa, cât şi pentru cei ce au ajuns la nişte concluzii ca Sola Scriptura sau Sola Fide!

Deşi la sinodul apostolic de la Ierusalim se renunţă la Legea Vechiului Testament, reţinându-se doar patru aspecte: să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de sugrumate şi de desfrâu (Fp.15,29), observăm că Sfântul Apostol Pavel dă liber la carne în funcţie de conştiinţa fiecăruia, sau, mai degrabă, de maturitatea duhovnicească a fiecăruia. Din cauză că evreii nu aveau perioade de post rânduite, nu putem deduce decât că Sfântul Apostol se referea la cărnurile jertfite idolilor. De aceea, faptul de a mânca sau nu cele jertfite idolilor nu ţine decât de noi. Pentru că tot ce e creat este de la Dumnezeu, dacă un lucru e folosit în mod greşit, nu înseamnă că acesta este transformat într-unul rău. Lucrul folosit rău va fi spre pierzarea utilizatorului, dar nu va împiedica mântuirea altuia ce foloseşte acelaşi lucru.

Toate sunt curate celor curaţi! (Ro.14,20)

Şi o preluare a lor sub numele lui domnului minciunii nu le modifică natura. Însă unii slabi se pot tulbura de aceasta. Şi de aceea ei nu trebuie judecaţi şi dispreţuiţi, la fel cum nici cei ce mănâncă nu trebuie condamnaţi şi excomunicaţi.

Trebuie să urmărim cele ale păcii şi ale zidirii unuia de către altul (Ro. 14,19), căci dreptatea în Duhul Sfânt nu ţine de a mânca sau a bea sau a ţine anumite zile (cf. Ro. 14,6), ci în a voia Tatălui Ceresc, a ţine Legea Iubirii.

În acest sens, unii apologeţi ortodocşi, deveniţi ultraortodocşi uită de calea de mijloc, de Sfântul Apostol Pavel şi de Legea Iubirii, legea fundamentală a creştinilor, pentru a face dezbinare în Biserică. Ei uită de tributul datorat Cesarului, dar văd în fiecare lucru mâna satanei. După ei, nu ar mai trebui să ne îmbrăcăm, să mâncăm, să călătorim pentru că toate au acum semnul satanei, pentru că toate au fost jertfite lui. Unii s-au poticnit mai demult pentru măsurarea timpului, alţii pentru buletinul biometric. Dar ei uită că Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă! (Ro. 14,22)

Este uşor a condamna şi dificil a ierta! Să nu uităm că dacă istoria ne învaţă ceva, e că pacea e instabilă şi greu de împlinit. De aceea, să nu ne hazardăm a excomunica şi înlătura din Biserică pentru motive neîntemeiate. Faptul că suntem ispitiţi cu ceea ce este mai aproape şi la îndemâna noastră nu înseamnă că acestea sunt păcătoase. Dacă tu fugi din lume de frica de a cădea în păcat cu cineva nu înseamnă că acea persoană este păcătoasă, ci tocmai pofta ta. Şi iarăşi, nu poţi condamna ceea ce s-ar petrece în viitor.

Faptul că doar apa se transformă în aghiazmă nu înseamnă că toate celelalte sunt necurate. Binecuvântăm tot ceea ce folosim spre hrană. Dacă urina ar fi parte din hrană, ar avea şi ea parte de binecuvântare. Asta nu înseamnă că rpin sine e spurcată! Să ne amintim de asemănarea pe care Părintele Rafail Noica o făcea pentru înţelegerea noţiunii de păcat. El spunea despre bălegar că e foarte util: cu el îngrăşăm pământul din care iese grăul şi pâinea cea de toate zilele. Acelaşi bălegar în schimb nu arată prea bine pe covorul meu persan din sufragerie. În acelaşi mod, păcatul depinde de timp, loc şi întrebuinţare.

Iubirea nu face rău aproapelui! Ro.13,10

De aceea, se cuvine să nu tăiem când nu este nevoie de bisturiu, să nu mutilăm când nu trebuie intervenit. Până şi păgânii sunt înţelepţi în această privinţă: Primum non nocere! Dreapta judecată şi gândul lui Hristos să primeze în toate hotărârile luate.

Îmbrăcaţi-vă în Domnul! Ro 13,14