Exacustodian sau idea învierii

Aşa cum spuneam şi în altă parte, deşi este predestinat la nemurire, omul trebuie să moară. Dacă moartea vine ca ceva nenatural în fiinţa noastră, cu mult mai greu poate crede cineva că după ea poate fi înviere. Învierea reprezintă o problemă a omului care nu poate sesiza logica fină a jocului de-a viaţa şi de-a moartea. Ea a fost un punct de ceartă între partidele iudaice vechi, fariseii şi saducheii, o idee hilară pentru atenienii ce ascultau propovăduirea lui Pavel în Areopag.

phoenix2Simbolismul renaşterii se observă în natură primăvara, la bobul de grâu ce trebuie să moară pentru a renaşte ca spic cu roadă multă. Mitologia aminteşte de pasărea Phoenix ce renaşte din propria cenuşă. Deşi toate religiile prevăd o viaţă după moarte, o continuare a existenţei spirituale în absenţa trupului, niciuna nu prevede renaşterea corpului uman, acesta fiind perceput mai ales ca o închisoare a sufletului, ca ceva nedemn, vrednic de dispreţ.

Trup şi suflet, om complet vor învia pentru întregirea persoane umane participante la veşnicie, în armonie unul cu altul, sau, din contră, ca două principii ce se exclud reciproc, unite într-o realitate schizofrenică.

Se spune despre Exacustodian, împreună cu Maximilian, Iamvlih, Martian, Dionisie, Antonin şi Constantin că trăiau în cetatea Efesului pe vremea lui Deciu, împărat roman sârguincios în prigonirea creştinilor. Ascunzându-se aceştia într-o peşteră, au fost găsiţi adormiţi de prigonitori, care crezându-i morţi, i-au lăsat în pace. După aproape două secole, pe vremea împăratului creştin Teodosie cel Mic, se răspândise credinţa că nu există înviere, lucru greu de crezut şi pentru mulţi oameni din ziua de azi (se spune de altfel că necredinţa în Înviere va apărea iarăşi printre ierarhii ortodocşi ai vremurilor din urmă). În astfel de timpuri, cei şapte tineri din Efes se trezesc iarăşi, ei crezându-se adormiţi cu o noapte înainte. Pregătiţi acum să-şi împlinească martiriul, nu mică le-a fost mirarea văzând cruci în pieţe şi pe clădiri, dar oameni scindaţi de necredinţa în înviere. După ce au adeverit prin propriile persoane de atemporalitatea prezenţei lui Dumnezeu şi a tuturor celor ce renasc în El, ai au adormit somnul morţii, până când se vor scula iarăşi pentru petrecerea veşnică în Dumnezeu.