Mituri biblice – Colecţia Cotidianul sub lupă

colectia-mituri-biblice-126607Ediţie de lux a Colecţiilor Cotidianul, Mituri biblice este o colecţie uşor de digerat, cu text puţin şi poze din plin. Prezentarea grafică ce cuprinde reproduceri de opere de artă celebre sau poze actuale ale locurilor cu semnificaţie biblică, fac această colecţie plăcută privirii, publicul fiind tentat să o cumpere şi datorită preţului accesibil sau disponibilităţii, putându-se procura de la majoritatea chioşcurilor de ziare.

Este puţin probabil ca astfel de cărţi să fie cumpărate de atei – pur şi simplu nu se merită. Dacă pentru cercetătorul în domeniu este cam subţirică, pentru cel ce ar dori să-şi cunoască credinţa cenzurată timp de 50 de ani ar fi un bun început. Desigur, astfel de cărţi ar fi un bun început pentru orice copil sau tânăr în perioada de formare, în timpul întrebărilor. Cam acesta ar fi targetul: copilul, novicele, începătorul care vrea să-şi descopere sensul în viaţă sau cel puţin religia din naştere. Tocmai unor astfel de persoane aceste cărţi sunt dăunătoare, pentru motivele enunţate mai jos. Menţionez că am încercat să mă opresc doar la erorile majore ce alterează sensul primar religios, ignorând afirmaţiile interpretabile. În ciuda acestui fapt, am fost nevoit să comentez fiecare frază din anumite pasaje. Textul analizat reprezintă primul volum al acestei colecţii.

 

Mituri biblice. Locuri şi poveşti din Vechiul şi Noul Testament

Cu sinonime ca poveste, legendă, basm, născocire, mitul reprezintă o povestire fantastică, fabuloasă despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari (DEX). Cu cuvinte ca mit şi poveste întâmpinându-ne de pe copertă, nu ne putem întreba, dacă nu cumva toată Biblia este o născocire, dacă monoteismul nu e cumva o credinţă naivă în născociri omeneşti!? Oricum aceasta nu este doar o scăpare a autorilor, că titlul, subtitlul şi întreg textul cărţii abundă de termeni ca poveste, imaginar, imprecis, confuzie, etc.

 

Pentru credincioşi, această poveste sfântă reprezintă planul secret care stă la baza istoriei.

Chiar dacă Biblia ar fi o colecţie de poveşti, satiric numită sfântă, ea oricum nu e secretă. Versiuni gratuite se împart pe stradă, ediţii digitale sunt disponibile pe net. De la versiuni originale, până la traduceri în japoneză sau chineză (Biblia fiind cea mai tradusă carte din lume), nu ştiu cine ar putea spune intenţionat că Biblia reprezintă un plan secret. Într-adevăr, pentru credincioşi stă în centrul vieţii lor. Deşi conţine date istorice valoroase, uneori singulare, Biblia nu se vrea a fi o carte ştiinţifică, cu atât mai mult o carte de istorie. Datele istorice survin ca o necesitate de încadrare în timp şi spaţiu, tocmai pentru a dovedi că nu avem de-a face cu o invenţie literară.

 

În centru se află Ierusalimul… Pe tot cuprinsul acestei zone întinse… se deplaseză, ca nişte actori pe o scenă, personalităţi mici şi mari care au aprins imaginarul colectiv al Occidentului vreme de peste două milenii.

Într-adevăr, toate persoanele biblice reprezintă multiple feţe ale umanului, şi ale relaţionării acestuia cu Dumnezeu sau în comunitate. Dacă datele istoriei profane susţin existenţa unora dintre persoanele biblice, omiţându-le pe altele, nu înseamnă că acestea din urmă nu au existat. Frecvent scrise de contemporanii evenimentelor descrise pentru a fi de folos şi pentru posteritate, ele au fost supuse cenzurii timpului, rămânând în cărţile Bibliei de azi doar acele scrieri ce au fost acceptate dintotdeauna, pretutindeni şi de toţi ca adevărate. Orice alterare sau adăugare a fost înlăturată de cei interesaţi de păstrarea adevărului: uneori tocmai fanatismul a permis păstrarea nealterată a Sfintelor Scripturi. Dacă Biblia ar fi fost ceva vechi de peste două milenii, nefolositor pentru umanitate, ea nu ar mai fi fost retrăită ontologic de tradiţia iudeo-creştină. Aceasta nu-şi imaginează trecutul, ci retrăieşte experienţa mistică a prezentului divin.

 

De-a lungul secolelor, s-a creat o imensă iconografie a poveştilor eterne şi nemuritoare ale Bisericii.

Povestea, ca ceea ce are un început, nu poate fi eternă; ea poate fi nemuritoare dacă a fost culeasă de Petre Ispirescu. Pe de altă parte, adevărul prin definiţie este etern. Având fiinţă prin sine, nefiind supus circumstanţelor, neputând fiind influenţat din exterior, el este etern şi imuabil. Cred că citatul de mai sus e cel mai bun exemplu cum un cuvânt prost ales poate schimba proprietatea de adevăr a unei propoziţii: De-a lungul secolelor, s-a creat o imensă iconografie a adevărurilor eterne şi nemuritoare ale Bisericii.

 

Nu este un studiu al poveştilor biblice şi nici nu propune o topografie altenativă pentru diferitele episoade biblice în lumina recentelor descoperiri arheologice.

Menajând poveştile biblice, cartea n-ar vrea să pună în dificultate cititorul prin prezentarea noilor descoperiri ştiinţifice ce ar putea leza sentimentul religios. Aşa cum vom vedea însă, nu descoperirile ştiinţifice lezează autoritatea Scripturilor, ci folosirea lor tendenţioasă.

 

Cititorul va găsi aici câteva poveşti din Vechiul şi Noul Testament, precum şi o interpretare neobişnuită şi sperăm noi fascinantă a Cărţii Cărţilor.

Chiar dacă volumul pe care îl comentăm acum are doar 64 de pagini (cu tot cu reclama sponsorului şi a imaginilor generoase), autorii îşi permit şi să interpreteze faptele din Cartea Cărţilor, scrieri ce se întind pe mai bine de 1500 de pagini, folosind cel mai mic font lizibil. Nu ne îndoim că autorii sunt genii în arta cuvântului, iar interpretările lor nu vor fi doar neobişnuite, ci şi fascinante. Însă niciunul dintre aceşti termeni nu presupune veridicitatea interpretărilor, oricât de simple sau conformiste ar fi acestea. Aşa cum se spune de multe ori, adevărul e sub ochii noştri, orbiţi de spectacolul senzaţionalului.

 

Este o călătorie în labirintul poveştii sacre, în care firul este reprezentat de Dumnezeu Însuşi.

Toate citatele de până acum sunt cuprinse în primele două pagini ale volumului, în introducere. Una din trei fraze conţine cuvântul poveste, pe lângă alte cuvinte ca imagine, confuzie, autori, scene, închipuire, legendar, creduli, încrezătoare. Şi toate acestea în nu mai mult de 20 de fraze. Nu sunt neapărat meticulos din fire, dar abundenţa acestor termeni ce insinuează incertitudinea frapează de la prima vedere, introducerea finalizându-se apoteotic prin fraza de mai sus.