Iluzia doctorului Parnassus

The Imaginarium of Doctor Parnassus este un film care cucerește. Așa cum spune și regizorul Terry Gilliam, acest film îți permite o interpretare proprie, îți permite o manifestare a propriei imaginații. Nu degeaba sunt unii care au spus că Dr. Parnassus este însuși Terry Gilliam, cel care te ajută să îți dezvolți propria lume interioară.

Poate pentru unii, The Imaginarium of Doctor Parnassus este un film prea neînțeles. Chiar regizorul spunea că nici el nu prea înțelege totul din el, dar că așa trebuia să fie. El nu are o explicație pentru tot ceea ce există în film, asta poate și pentru că actorul principal, Heath Ledger a murit în timpul filmărilor, iar scenariul s-a modificat pe parcursul întregului proces de creare a filmului. Ceea ce poate fi urmărit nu este ceea ce s-a plănuit, ci ceea ce a ieșit.

Ideea principală a acestui film este aceea că fiecare trebuie să ia decizii. Peste tot sunt decizii de făcut. Ceea ce la început este un joc, poate avea un sfârșit tragic. Deciziile sunt uneori neinspirate, unori sunt ajutate pentru a fi decizii bune, sau pur și simplu sunt luate de oameni imaturi, incapabili să decidă pentru sine.

Se termină cu un final fericit?

Îmi pare rău, nu pot garanta asta.

Sub aparenta împlinire a visului de fetiță al Valentinei, filmul pare să aibă un final fericit. În schimb, singurul câștigător nu este de fapt decât Mr. Nick, întruchiparea diavolului. Inițial, Dr. Parnassus pare să fie întruchiparea lui Dumnezeu, cel care ar oferi bucurie lumii, în contrast cu Mr. Nick, cel care doar satisface poftele oamenilor pentru ca apoi să îi distrugă. De fapt, Parnassus nu este decât un om care a făcut un pact cu diavolul pentru câștigarea nemuririi și, pentru a nu-și pierde iubita fiică ce se „coace” sub ochii lui, aflând căile intime ale maturizării trupești și gustând din fructul plăcerii, este capabil să îl înșele și să-l omoare pe Tony, singura persoană din film care, deși încărcat de propriile păcate (cum de fapt toți erau), vrea totuși și încearcă pocăința. În acest moment, Parnassus nu se transformă decât în Mr. Nick, cel care îi trișează mereu pe oameni pentru ca în final să îi distrugă.

Deși promite o experiență extrasenzorială și extrafirească, filmul nu se mulțumește decât ca în final, pe toți să îi asimileze în societatea consumeristă contemporană, unde toți renunță la idealurile minunate pentru a se complace în activități care se perimează, care nu oferă nici nemurirea și nici fericirea.