Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe niste busteni. Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de fasonarea ce le-o fac, de cubizarea lor.

P. Paisie Aghioritul

666 si actele biometrice – câteva consideraţii

Parintele Paisie, intr-un cuvant de-al sau (link), pune in alerta crestinii cu privire la pericolul acceptarii pecetluirii pe mana sau pe frunte cu numarul fiarei, si aceasta cu mai bine de 20 de ani in urma, cand la noi nici nu se prea stia de asa ceva. In acelasi timp, el precizeaza ca nu primirea buletinului este pecetluirea, aceasta fiind doar un pas premergator. Trebuie sa fim vigileti pentru a sti cand e nevoie de marturisire.
Indosariere a populatiei a fost si in vremea Mantuitorului, El fiind una din milioanele de persoane indosariate ale Imperiului Roman, insa predica Lui nu a fost niciodata impotriva imperiului care stapanea “lumea”, a oranduirii omenesti. Dand dajdie Cesarului cu banul care avea chipul regelui-zeu, Hristos nu considera ca-i recunoste “dumnezeirea”, ci vede in aceasta un mijloc de a trai in pace cu autoritatea care isi are ratiunea ei. Urmand lui Hristos, Sfantul Apostol Pavel se foloseste mereu de legile romane, legile imperiului pagan pentru a propovadui pe Hristos, asa cum se poate observa usor din Faptele Apostolilor. El nu spune ca ar fi nedrepte si pagane, ci, precizeaza ca “cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte”. Si sa nu uitam ca el scrie aceasta cetatenilor Romei in timpul domniei lui Nero, cel considerat a fi primul imparat roman persecutor al crestinilor.
Atitudinea de ostilitate si razvratire in conditiile in care inca nu s-a ajuns la vremea lepadarii nu fac decat sa dezbine Biserica fara rost. Decizia prematura de a te impotrivi unei stapaniri care refuza a se considera crestina este intristatoare pentru crestinii obisnuiti a fi majoritari, dar razvratirea fara baza teologica nu trebuie sa fie propovaduita de Biserica, fara ca aceasta sa se intineze.

În spatele unui caz se pot ascunde mii de motivaţii. Epitimia trebuie aplicată în funcţie de om, de starea în care se află, de greşeala pe care a făcut-o, de pocăinţa pe care a arătat-o şi de atâtea altele; nu există o reţetă şi o regulă pentru toţi; «pentru că legea omoară, iar duhul învie» (II Cor. 3,6).

Paisie Aghioritul