Când binele se ascunde

De fiecare dată când simţirea harului (sau a binelui în general) este retrasă, pricina este mândria; nu întotdeauna mândria care este, ci mândria care ar putea fi, dacă această simţire a harului n-ar fi fost retrasă. Aşa se întâmplă că deseori unii tineri nepricepuţi gândesc că Dumnezeu este duşmanul lor; când de fapt le este prieten în toate.

Norul Necunoaşterii

Cuprinderea lui Dumnezeu prin cuget sau iubire

El (Dumnezeu) se potriveşte bine sufletului omenesc, potrivindu-şi dumnezeirea Lui la măsurile noastre. Iar sufletul nostru se potriveşte la rândul său lui Dumnezeu prin vrednicia de a fi fost făcut după chipul şi asemănarea Lui. Iar El prin Sine şi prin nimic altceva este destul şi prea destul pentru a împlini voia şi nevoia sufletului nostru, care, prin puterea acestui har înnoitor, este făcut în stare să-L cuprindă pe deplin prin iubire. Acesta lucru este de înţeles pentru orice putere cunoscătoare creată, fie înger, fie suflet omenesc. Zic, de neînţeles pentru cugetarea, nu pentru iubirea lor.

Sursa: Norul Necunoaşterii