My Sister’s Keepers sau ilogica morţii

Debutând cu enunţarea teoriei platoniene a preexistenţialismului sufletelor, My Sister’s Keepers propune o incursiune emoţionantă în lumea copilului condamnat la moarte prin cancer, prin leucemie. Între lungile secvenţe de trăire psihologică intensă se inseră exclamaţii ale raţiunii lucide ce caută sensul suferinţei, un sens în viaţă şi în moarte.

O mamă disperată face tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi salva fiica de la moarte, de la moartea care, cel mai probabil, o va duce în Raiul unde nimic nu se întâmplă niciodată, aşa cum îngână un cântec în fundal, la un moment dat în film.

Omul este înfiorat de moarte şi de durere, de viaţă my_sister_s_keeperşi de nemurire. Dacă unii îşi irosesc puteri şi daruri şi viaţa, alţii caută şi fac totul ca să trăiască. Dar toţi vom da acelaşi examen: examenul final al morţii. Cu câteva excepţii aproape mitologice, nimeni nu a scăpat de moarte: nici Alexandru Macedon, nici Platon, nici Budha şi nici măcar Iisus. Nimeni nu a scăpat şi nu va scăpa, dar fiecare se comportă diferit înaintea ei. Pentru unii e sfârşitul, pentru alţii e existenţa liniştită, sentimentalistă a unui alb imaculat, pentru alţii e împlinirea.

Dacă unii caută nemurirea în istorie, în memoria membrilor unei comunităţi ca nume scris pe o tăblie ruginită de stradă sau deasupra unei şcoli comunale, alţii încearcă nu doar rămânerea în istorie, ci depăşirea, transcederea ei.

Deşi se repetă de multe ori că moartea e ceva natural, nimeni nu o crede, căci fiecare tremură ca varga când stă cu gândul înaintea ei. Nimeni nu vrea cu adevărat să moară, nimeni nu se gândeşte intenţionat la moarte. Pentru omul pasionat, mişcat de diferite impulsuri care fie se exteriorizează, fie participă la crearea unui imens univers interior, moartea nu există. Este de neconceput încetarea mişcării. Totul ne determină la mişcare, totul ne îndeamnă la viaţă. De altfel nici doctorii nu recunosc moartea ca ceva natural, căi altfel nu ar mai căuta leacuri nemuritoare. Deşi mulţi din cei ce mor sunt bătrâni, pregătiţi să intre în examenul final, medical, moartea e privită ca urmarea cedării unui organ specific, fie că este cord, creier sau altceva.

Predestinat la nemurire, omul trebuie să moară.