Ice Storm vs. Ancient Faith

ice-stormNu este chiar aşa de uşor să te rătăceşti prin viaţă!

Caracterul fiinţial extremist al fiinţei umane care oscilează între existenţă şi neant este ponderat de realitatea limitantă înconjurătoare în care moderaţia e calea cea mai bună. Compromisul devine înţelepciune şi nu slăbiciune. Ancient Faith, prin Bobby Maddex, caută roluri pozitive şi înălţătoare în filme ca Ice Storm.

Pentru a te găsi în Zona Negativă, aşa cum o fac adesea Cei 4 Fantastici, înseamnă că toate presupunerile zilnice se inversează, chiar şi fata invizibilă devine vizibilă, pierzându-şi astfel toată puterea. Mi se pare că fiecare există parţial la un nivel din Zona Negativă, unii mai mult ca alţii. În viaţă e ca şi cum ai intra şi ai ieşi din ea, locul în care lucrurile nu prea merg aşa cum ar trebui. Pentru unii însă, e ceva cu Zona Negativă ce îi tentează, sfârşind prin a pătrunde în ea până la capăt.

Pentru cei nebuni în ochii lumii, care au lăsat totul pentru Hristos, nimic nu are sens fără Hristos. El e începutul şi sfârşitul a toate, Cel ce dă sensul acestei vieţi şi fiecărui lucru în parte. De aceea nimic nu e fără sens, ci totul te poate ridica la Creator.

Dilema pe care Dostoievski pretinde că a descoperit-o cuprinde însăşi esenţa relaţiilor creştinismului cu lumea modernă… a fi creştin trebuie să alegi pentru că trebuie să fii liber să alegi. Şi pentru că nu poţi alege binele pentru că ar fi prea raţional, trebuie să alegi răul. Este existenţialist.

Binele, ca sens al vieţii, nu poate fi decât raţional şi natural. Non-sensul, nu poate fi decât ne-natural şi ne-bun. Păcatul, ca non-sens, se propune ca alternativa binelui, ca alternativa normalului.

Corpul unei persoane este propriul templu. Corpul ăsta este prima şi ultima posesiune pe care o ai. În adolescenţă, propriile trupuri tind să ne trădeze. Din această cauză, în Samoa şi alte ţări, adolescenţii sunt trimişi în pădure neînarmaţi şi nu se întorc până nu au învăţat una sau alta.

Controlul asupra propriului trup permite controlul pe care omul îl dobândeşte asupra fiinţei sale. Dezlipindu-se de practicile imorale, ne-naturale, omul va putea gândi realitatea dincolo de aparenţele cotidiene.

Doamne, Îţi mulţumim pentru această Sărbătoare a Recunoştinţei şi pentru toate posesiunile materiale pe care la deţinem şi de care ne bucurăm… şi pentru că ne laşi pe noi, rasa albă să ucidem toţi indienii şi să le furăm ţinuturile tribale şi să ne îmbuibăm ca porcii, deşi copiii din Asia sunt ucişi de bombe artizanale.

Perceperea realităţii cotidiene necosmetizate permite constatarea deşertăciunii acestei lumi, cu posibilitatea ridicării la o altă realitate, la o lume de dorit la planul vieţii cereşti.

O zicală indiană spune: Durerea este doar o opinie!

 *Click pentru emisiunea lui Bobby Maddex de la Ancient Faith.

Simeon şi Nebunia în Hristos

2107_simeon_nebunModelul suprem de viaţă al unui creştin este Hristos, ca Cel ce S-a dăruit în mod total şi suprem lui Dumnezeu. Această viaţă ca a lui Hristos nu poate avea decât urmări ca ale Aceluia: bâtăi, calomnii şi în final moarte, ca apoi să şi învie întru slava Celui urmat.

În zorii creştinismului, mucenicii sunt cei care l-au urmat pe Hristos până la capăt. De fapt mucenic înseamnă mărturisitor al lui Hristos: nu se putea să crezi în El şi să nu mori pentru El. Astfel că majoritatea sfinţilor din Biserică sunt martiri. Dacă prigoanele au încetat, creştinii au căutat pustiul sau viaţa de familie. Însă indiferent de loc, ei au pătimit prigonirile şi calomniile suferite de Hristos, aşa cum se întâmplă şi azi cu cei ce vor sa-i urmeze lui Hristos.

În timp de pace şi de bunăstare, majoritatea creştinilor însă uită adevărata lor vocaţie, practicând un creştinism lax, monden, sau numai unele practici la modă, mai mult sau mai puţin creştine. În astfel de timpuri, oamenii sfinţi ai lui Hristos se reîntorc din pustie pentru a reîncreştina lumea prin fapte mai puţin convenţionale. De la aruncarea cu nuci în cucoanele neatente la rugăciunea în biserică şi până la a face baie alături de prostituate, aceşti sfinţi demască ipocrizia şi renasc conştiinţa valorii inestimabile a fiecărei persoane.

Dispreţuiţi de majoritatea ignoranţilor, Sfinţii Nebuni pentru Hristos sunt preţuiţi şi căutaţi de cei ce vor dezlegarea neputinţelor şi ajutor pe calea mântuirii.