Aggiornamento la Paisie Velicikovski

În grija pe care o are pentru prestigiul rugăciunii (lui Iisus) şi în pasiunea pe care o pune pentru a o generaliza şi a o face iubită, el (Paisie) merge până acolo încât elimină din textele veacului al XIV-lea, pe care le citează, cuvintele şi expresiile de natură să nască discuţii şi să compromită rugăciunea. Astfel, bunăoară, citând faimosul pasaj din Metoda sfintei rugăciuni şi atenţii pe care se întemeia omfalopsihismul, el şterge toată partea compromiţătoare, deşi era sigur că autorul Metodei e Simeon Noul Teolog.

În Metodă textul sună astfel:

Închide uşa şi ridică-ţi spiritul mai presus de orice lucru deşert şi vremelnic, apoi sprijină-ţi bărbia în piept şi îndreaptă-ţi ochiul trupesc în spiritul întreg spre mijlocul pântecelui, adică spre buric, comprimă-ţi aspiraţia aerului ce trece prin nas aşa încât să nu respiri uşor şi caută cu mintea înăuntrul măruntaielor pentru a găsi acolo locul inimii, unde obişnuiesc să se adune toate puterile sufletului.

În traducerea lui Paisie, acelaşi text apare modificat în felul următor:

Închide uşa, trage-ţi mintea de la orice deşertăciune, strânge-ţi bărbia în piept, îndreaptă-ţi împreună cu minte şi ochiul simţului, încetineşte respiraţia ca să nu sufli prea slobod şi încearcă cu cugetul să găseşti înăuntru în piept locul inimii, unde le place să-şi aibă sălaş de obicei puterile sufleteşti.

Mijlocul pântecelui şi amănuntul ombilical au dispărut. De asemenea lăuntrul măruntaielor. Inima s-a suit la locul ei firesc, adică în piept. Cu alte cuvinte, principiul sincronismului psihofizic a rămas în vigoare, dar progresul ştiinţei a făcut să dispară grosolanele erori medievale. Rugăciunea minţii e de acum eliberată de elementele compromiţătoare.

Nichifor Crainic