In memoriam Ioan Ivan

ioan-ivan– Părinte! Ce să fac atunci când Dumnezeu mă părăseşte?

– … păi, nu El ne părăseşte, şi noi plecăm de la El, răspunde într-un final părintele, gândind în simplitatea lui că poate greşisem întrebarea…

 Cu pielea cerată, cu barba firavă şi albă, Părintele Diacon Ioan Ivan părea un sfânt coborât din frescele bizantine. Retras de mai mulţi ani la Mănăstirea Nemţ, aproape de seminarul pe care cândva l-a condus, părintele avea şi petrecerea sfinţilor. Cercetat de patriahi şi ierarhi, de reporteri sau seminarişti, părintele păstra gândul smerit şi simplitatea cugetului. Dorul de veşnicie îl purta la privegheri, unde cu o voce gravă de bas îl acompania pe tenorul Gavriil Ierodiaconul. În momente ca acelea nu te puteai gândi decât la Petru şi la cuvintele lui: Bine este nouă aicea a fi!

În vârstă de 94 de ani, Părintele Ioan Ivan a plecat luni în aşteptarea Învierii, împreună şi Soborul Apostolilor pe care i-a urmat în viaţă. Condus de arhierei, preoţi, diaconi şi prieteni, Părintele a fost înmormântat joi, în cimitirul Mănăstirii Neamţ!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!