Credinţă şi libertate umană

Atunci ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis deoparte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Din cauza puţinei voastre credinţe! le-a zis Iisus. – Matei 17,19-20

Ucenicii Mântuitorului, primind darurile şi puterea lui Iisus nu înţeleg de ce diavolul care îl chinuia pe fiul lunatic nu a ieşit din el la intervenţia lor. Aceasta a fost ruşinos atât pentru ei, dar şi pentru Iisus, Învăţătorul lor, a-I Cărui reprezentanţi sunt.

Iisus le răspunde simplu: din cauza puţinei voastre credinţe. Puţini creştini se pot lăuda că au credinţă capabilă de a muta munţii din loc. Deci majoritatea dintre noi nu au nici măcar această minusculă credinţă, cât un grăunte de muştar.

Ce înseamnă însă această credinţă puţină care se antrenează însă prin post şi rugăciune?

Postul şi rugăciunea reprezintă nişte lipsuri, nişte lacune, atât pe plan trupesc, cât şi duhovnicesc. Prin post, trupul suferă prin lipsa de substanţe necesare bunei sale funcţionări, prin carenţa pe care o presupune. Prin rugăciune, sufletul suferă o îngrădire a libertăţii pe care şi-o arogă, o recunoaştere a supunerii şi a dependenţei faţă de altul, fie el Dumnezeu. Şi tocmai acestea sunt necesare pentru dezvoltarea şi hrănirea credinţei.

Adam nu a crezut cuvintelor lui Dumnezeu în Rai. El nu a crezut în comuniune de iubire. Prin legea pe care ar fi respectat-o, Adam ar fi ajuns la viaţa cea mai presus de lege. Legea e menită să dispară. Aceasta se poate deduce din exemplul fiului care stă sub lege asemenea sclavului, pentru ca mai apoi să devină moştenitorul care dă legea. Pentru devenirea lui ca Dumnezeu, omul are nevoie de manifestarea libertăţii lui ca cea a lui Dumnezeu. Omul devine Dumnezeu în măsura în care libertatea lui este libertatea lui Dumnezeu. Hristos a venit tocmai pentru a arăta că aşa ceva se poate. El a renunţat la libertatea ce o avea prin natură şi a devenit om ce tinde la libertatea Lui. Astfel Iisus a postit şi S-a rugat, a făcut lucruri care nu îi erau necesare pentru ca omul să poată renunţa la ceea ce îi sunt necesare, hrana şi autonomia, pentru a le depăşi şi transfigura, pentru a le împlini.

Dacă trupul este alcătuit din ceea ce mănâncă, omul devine ceea ce crede. Şi doar Ortodoxia propune împărtăşirea şi unirea nemijlocită cu Dumnezeul adevărat, nu cu un har creat, deci limitat şi conjurat, exterior lui Dumnezeu. Doar Ortodoxia proclamă apropierea intimă între persoane diferite prin natură, dar unite prin voinţă.

Legea libertăţii

Ancorarea excesivă în principii, în criterii, în norme, în canoane, se datorează evident crizei relaţiei, crizei viului, crizei vieţii în esenţa ei. Omul aflat în miezul relaţiei vii cu Dumnezeu cel viu şi cu semenii săi vii, va fi jenat de presiunea legilor. Viaţa la nivelul ei de sus şi plenar, adică viaţa ca iubire, este mişcare liberă, spontană, impredictibilă!

Constantin Coman

Lege şi libertate în Ortodoxie

Dacă regulile sau rigorile, oricare ar fi ele şi de către oricine ar fi date, mă stânjenesc în relaţia mea personală cu Bunul Dumnezeu, atunci nu am nevoie de ele! Dacă cea mai ortodoxă şi mai înaltă teologie îmi afectează dragostea mea vie faţă de Dumnezeu şi de oameni, nu am nevoie de ea! Dacă Biserica mea şi a voastră, în care cred şi pe care o mărturisesc, mă limitează în relaţia mea vie şi iubitoare cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu sfinţii, atunci nu am nevoie de ea!

Vasile Gondikakis, stareţul Ivironului

Am auzit de unii nostalgici ai comunismului…

În aceste timpuri grele unii îl regretă pe decedatu’! Totul pare bine şi frumos atunci când te gândeşti la robia în care totuşi aveai cărnuri cu care să te îngraşi… deşi nu prea era multă lume la dimensiunile celor de azi. Oricum, pentru ca să ne reîmpropătăm memoria, să ne uităm puţin peste grad, la cei care încă sunt în libertate deplină în China comunită…

Chinese Christians Barred From Conference

Viaţa – între a fi şi a voi

Amintirea lui Iisus să se unească cu respiraţia ta!

Sfântul Ioan Scărarul

Având un început, omul este rodul iubirii Altuia. Altul i-a dat viaţa şi fiinţa şi toate calităţile posibile cu menirea dumnezeirii (I Rg. 28,13). În acelaşi timp, pentru a fi dumnezeu, omul trebuie să fie liber. Aşa cum Dumnezeu trebuie să fie liber şi unic pentru a fi dumnezeu, la fel şi omul trebuie să aibă capacitatea alegerii, să-şi poată determina fiinţa.

În plan somatic, aceste două realităţi s-ar putea traduce prin complexul cardio-respirator care ne ţine în viaţă. Activitatea inimii nu poate fi controlată conştient. Fiint relativ lipsită de conexiuni directe cu sistemul nervos central, inima prezintă un automatism care se păstrează şi în cazul scoaterii ei din organism. Astfel ea va continua să bată timp de aproximativ 30 de minute după ce a fost scoasă şi introdusă într-un mediu nutritiv. Aceată caracteristică a inimii de a fi relativ inertă la controlul direct şi conştient al raţiunii, dar în acelaşi timp deosebit de sensibilă la modificările de stare sufletească ar reflecta natura noastră creată din voia Altuia, dar puternic afectată de Acesta.

În acelaşi timp, plămânii cu care respirăm aerul în care trăim şi existăm şi suntem, au o activitate semiautomată, în sensul că funcţionează permanent, fără ca noi să fim conştienţi de aceasta, ei însă supunându-se controlului direct şi conştient atunci când acest lucru este dorit. Astfel ei ar reflecta participarea noastră directă la viaţa pe care am primit-o în dar, viaţă modelată după propria voinţă. În acelaşi timp, observăm că nimeni, doar prin puterea voinţei, nu-şi poate menţine atât de mult timp respiraţia astfel încât să moară, astfel încât să nu mai fie. Aceasta înseamnă că niciodată moartea nu este o opţiune pentru noi, ea fiind doar urmarea unei înşelări, a unei decizii prost înţelese care însă se dovedeşte a fi fatală.

În patologia umană, atunci când cordul suferă, primul care este afectat va fi în special pulmonul şi, la fel, când plămânul este afectat şi inima va suferi.

Viaţa o avem în dar. Însă în acelaşi timp noi trebuie să participăm la Viaţă pentru a trăi. Nimeni nu poate trăi dacă nu vrea. Omul moare atunci când nu mai vrea să trăiască, când nu mai vrea să lupte.

Voinţa este cea mai importantă facultate a sufletului nostru.

Printr-un experiment ştiinţific prin care unui subiect i se cere să strângă cu putere o bară-senzor, primul care oboseşte este creierul, voinţa. Resursele neuronilor ce transmit informaţia gândită la muşchi ar fi suficiente pentru o perioadă de 10x mai mare; iar resursele fizice din muşchi, efectorul voinţei în acest caz, ar fi suficiente pentru un timp de 100x mai mare. În acest sens observăm că de fapt ceea ce trebuie antrenat mereu, fie la sală, fie la bibliotecă, este voinţa. Prin ea reuşim, cu ea mişcăm munţii, cu ea se intră în Rai.

Elveţia, dur criticată pentru votul de intoleranţă religioasă

Sebastien Bozon/Agence France-Presse — Getty Images

By NICK CUMMING-BRUCE

Published: November 30, 2009

GENEVA — Switzerland’s political leaders on Monday faced a chorus of criticism at home and abroad over an overwhelming popular vote to ban construction of minarets.

The referendum, which took place Sunday, has propelled the country to the forefront of a European debate on how far countries should go to assimilate Muslim immigrants and Islamic culture.

Government ministers trying to contain the fallout from the vote voiced shock and disappointment with a result that the Swiss establishment newspaper Le Temps called a “brutal sign of hostility” to Muslims that was “inspired by fear, fantasy and ignorance.”

The country’s justice minister, Eveline Widmer-Schlumpf, said the vote was not a rejection of the Muslim community, religion or culture, but reflected fears among the population.

With support for the ban from 57.5 percent of voters, however, ministers were forced to acknowledge that they had failed to quell popular anxieties about the impact of what right-wing parties have portrayed as “creeping Islamization.”

Ms. Widmer-Schlumpf said that it was “undeniably a reflection of the fears and uncertainties that exist among the population; concerns that Islamic fundamentalist ideas could lead to the establishment of parallel societies.”

Outside Switzerland, criticism was harsh.

“I am a bit shocked by this decision,” the French foreign minister, Bernard Kouchner, said in an interview with RTL radio, calling it “an expression of intolerance.” He added: “I hope the Swiss come back on this decision.”

The Swedish foreign minister, Carl Bildt, whose country holds the rotating E.U. presidency, described the vote as “an expression of quite a bit of prejudice and maybe even fear.”

Muslim communities within Switzerland reacted cautiously, clearly concerned to avoid inflaming tensions. “We were a bit shocked, we hadn’t expected this result,” Abdel Majri, president of the League of Swiss Muslims, said in an interview. “This is another step towards Islamophobia in Switzerland and Europe in general.”

The government and most Swiss political parties had opposed the motion, he noted, attributing the size of the majority in favor of the ban to right-wing playing to popular fears and misconceptions, he said. “We are looking at how we can repair the situation,” he said.

Muslims in Europe expressed concern that there would be less understanding of the ban among non-European Muslims less familiar with European politics and culture. “We are a bit afraid of the rise of extremism on both sides,” said Ayman Ali, secretary general of the Federation of Islamic Organizations in Europe.

Those concerns were born out by the stern reaction from even moderate Muslim leaders in the Middle East. The ban was “not considered just an attack on freedom of beliefs, but also an attempt to insult the feelings of the Muslim community in and outside Switzerland,” Ali Gomaa, an influential Egyptian mufti, was quoted as saying by the Middle East News Agency.

The head of the Organization of the Islamic Conference, representing 57 Muslim countries, expressed disappointment with the vote, which a statement on the its Web site said “stood to be interpreted as xenophobic, prejudiced, discriminative and against the universal human rights values.”

The statement added that “it would tarnish the reputation of the Swiss people as a tolerant and progressive society.”

Swiss newspapers quoted Ms. Widmer-Schlumpf as saying Swiss exports and tourism from the Middle East could suffer as a result of the vote Sunday.

Critics of the ban within Switzerland, meanwhile, started exploring the possibilities for challenging its legality. Ms. Widmer-Schlumpf reportedly said the ban was in breach of the European Convention on Human Rights, to which Switzerland is a signatory.

Sursa: TheNewYorkTimes.com

Citeşte şi:

Votul elveţian al urii

Elveţia a votat în favoarea interzicerii minaretelor

Votul elveţian al urii

 Textul următor reproduce un articol din LeMonde.fr cu privire la referendumul din Elveţia care interzice construcţia de minarete pe teritoriul suedez:

Le vote suisse, “insulte à l’islam” et “signe de haine”

La principale organisation musulmane d’Indonésie a dénoncé, lundi, le résultat du référendum suisse interdisant désormais la construction de minarets, y voyant un signe de “haine” et d“‘intolérance” vis-à-vis de l’islam. Le chef de la Nahdlatul Ulama (NU), Maskuri Abdillah, a cependant appelé les musulmans d’Indonésie, plus grand pays musulman au monde, à “ne pas réagir avec excès” à la décision des Suisses, qui ont voté dimanche à 57,5 % l’interdiction des minarets à l’appel de la droite populiste. Près de 90 % des 234 millions d’Indonésiens sont musulmans, et la grande majorité d’entre eux pratiquent un islam modéré. La NU, qui représente l’islam traditionnel, compte environ 40 millions de membres. Radiozapping du 30 novembre 2009

La Grande Mosquée de Lyon a déploré, dimanche, le résultat “désolant” du référendum par lequel les Suisses ont décidé d’interdire la construction de nouveaux minarets chez eux, appelant musulmans et démocrates à réagir pour éviter que ce vote ne devienne une loi. “Il s’agit d’un vote d’intolérance, tournant le dos aux bases juridiques les plus constantes qui, à travers le monde, garantissent la liberté de religion”, a fait savoir dans un communiqué Kamel Kebtane, recteur de la Grande Mosquée de Lyon. “J’appelle à une réaction de tous les musulmans, des fidèles de toutes les religions, et de tous les démocrates, au niveau européen, pour s’opposer à ce que ce vote, contraire aux fondements du droit, devienne une loi”, a-t-il encore écrit.

L’intellectuel musulman Tariq Ramadan a jugé “catastrophique” le résultat du référendum. Pour M. Ramadan, qui vit à Genève et enseigne à l’Université britannique d’Oxford, “les Suisses ont exprimé une vraie peur, un questionnement profond sur la question de l’islam en Suisse”.

Le Conseil des droits de l’homme des Nations unies, dont le siège est à Genève, a également fait part de sa préoccupation.

Citeşte şi:

Elveţia, dur criticată pentrul votul de intoleranţă religioasă

Elveţia a votat în favoarea interzicerii minaretelor

 

Elveţia a votat în favoarea interzicerii minaretelor

minarete

Peste 57 procente din votanţii Elveţiei au susţinut propunerea formaţiunii de dreapta Partidul Popular Elveţian de a interzice construcţia de minarete. Astfel, populaţia majoritară din 22 din cele 26 cantoane au votat pentru interzicerea turnurilor din moschei, de unde musulmanii sunt chemaţi la rugăciune.

Politicienii de dreapta au sărbătorit rezultatul, în timp ce guvernul s-a grăbit să îi asigure pe minoritarii musulmani că interzicerea minaretelor “nu este o respingere a comunităţii musulmane, a religiei sau culturii.”

Partidul Popular – cel mai mare din Elveţia- a declanşat iniţiativa după ce a strâns 100.000 de semnături în acest sens.

Având majoritate, atât la cantoane, cât şi la numărul voturilor, iniţiativa va fi înscrisă în Constituţia ţării, iar guvernul a anunţat că va respecta decizia alegătorilor, deşi subliniase anterior că măsura este neconstituţională.

Ministrul Justiţiei Eveline Widmer-Schlumpf aprecia că rezultatul “reflectă temerilor populaţiei în faţa tendinţelor fundamentaliste islamice.”

Rezultatul a fost criticat de comunitatea musulmană, dar şi de cea creştină, care sublinia că este “inadmisibil că o minoritate religioasă este subiect al unui tratament inegal.”

Sondajele de opinie anterioare apreciau că iniţiativa va fi respinsă, iar rezultatul a fost o surpriză. Circa cinci procente din populaţia Elveţiei este de religie musulmană. Multi din politicienii Elvetiei au avetizat anterior că este posibil ca lumea musulmană să recurgă la repercusiuni în cazul aprobării referendumului.

Sursa: Antena3.ro

Burka şi fantoma egalităţii franceze

veiled-womanGuvernată de sloganul Libertate, Egalitate, Fraternitate, Revoluţia Franceză a încercat demolarea unui regim monarhic cu o lume liberală. Dacă de atunci au trecut mai bine de două secole, nici măcar acum nu se poate vorbi în Franţa de libertate.

În 2004 s-a interzis manifestarea conştiinţei religioase în instituţiile de învăţământ din Franţa. Acum reapare problema conduitei vestimentare a femeilor islamice. Într-o societate secularizată, golită de simţul sacrului şi a normei spirituale, manifestarea unei credinţe diferită de cea statală atee presupune un adevărat martiriu, chiar în rândul unor ţări ce se vor civilizate şi progresiste. Dacă omul ateu şi-a ales această credinţă pe care şi-o manifestă de multe ori incisiv, de ce omul religios nu şi-ar putea manifesta în mod paşnic credinţa, departe de afirmaţiile ironice sau rău voitoare a celor nepracticanţi. Aşa cum s-a observat şi până acum în istorie, probleme de confruntări religioase au apărut ca manifestare a unor politici de subminare sau dispreţ al uneia dintre părţi, principiul fundamental ignorat fiind acela al libertăţii de expresie, al libertăţii de conştiinţă şi credinţă, strigat de pe zidurile căzute ale Bastiliei.

Dacă nici măcar primul punct al Revoluţiei din 1789 nu a fost atins, cât va mai dura pentru luarea în considerare a fraternităţii dintre oameni?!

*Text pe marginea articolului “Vălul care transformă femeile musulmane în fantome”, subiect de dispută în statele UE apărut pe Antena3.ro