Charlie şi fabrica de ciocolată – o bucată dulce de supralogică

Probabil că sunt multe persoane care simt lipsa unor creaţii cinematografice care să aibă ceva de spus. Acestea au început să devină flori rare, pe cale de dispariţie în lumea care îşi pierde în mod constant şi continuu sensul. Sunt însă unele filme care îşi păstrează mereu prospeţimea ideilor propuse şi aroma înţelegerilor profunde chiar şi la mai multe vizionări.

Charlie şi fabrica de ciocolată, ca şi alte filme regizate de Tim Burton, se încadrează în această categorie. Nu mă voi referi la întregul film, plin de idei şi gânduri profunde, ci am ales episodul care prezentă modul în care se prepară frişca (weeped cream). Acesta este destul de scurt, putând fi uşor trecut cu vederea, ca de altfel multe alte lucruri pe care mintea noastră nu este pregătită/antrenată să le proceseze. Aceasta se întâmplă din cauza faptului că în spatele unei faţade construite din cuvinte uzuale, dar folosite întru-un mod aparent ridicol sau cel puţin naiv, se află sămânţa dulce a unei idei ce hrăneşte mintea.

Textul este acesta (traducerea nu poate păstra sensul original):

– Whipped cream.

– Precisely.

– That doesn’t make sense.

– For your information, little girl… whipped cream isn’t whipped cream at all, unless it’s been whipped with whips. Everybody knows that.

Probabil că nu prea are rost să biciuieşti o vacă pentru a face frişcă. Dacă acest lucru este destul de evident, nu la fel se întâmplă cu alte sofisme care nu întotdeauna sunt la fel de clare. Şi aceasta pentru că pur şi simplu trebuie să gândeşti, nu doar să repeţi ceea ce ai învăţat prin mijloace mai mult sau mai puţin oficiale („oda” televizorului făcută de oompa-loopas puţin mai târziu în film poate fi sugestivă în privinţa modului în care are loc un aspect al educaţiei neconvenţionale).

Revenind, cred că textul propus se referă la acele lucruri de care ne folosim cu deosebită plăcere, fără însă a aprecia sau cunoaşte modul şi locul de provenienţă. Şi aş dori să dau câteva exemple în acest sens.

Mulţi apreciază un preţ bun. Şi cum umblă unii doar pentru a găsi preţul cel mai mic! Nu contează că o persoană, fie ea din China sau Bangladesh, e plătită cu zece dolari pe lună pentru munca depusă. Contează doar că afacerea făcută a fost bună. Sau cu câtă plăcere consumă unii carnea de pui, sfiindu-se însă când ar fi vorba să facă rău unei muşte.

Sunt oameni iubitori de artă, care apreciază monumente impresionante, călătorind peste mari şi tari pentru a le admira, uitând că multe dintre ele au fost construite literalmente pe cadavre.

În acest sens, cred că de multe ori depunem prea mult efort pentru satisfacţii mult prea mici, când lucrurile cu adevărat bune şi frumoase şi durabile se obţin prin mijloace mult mai umane.

Sweeney Todd sau despre dragoste

Nimeni nu nu poate concepe ceva mai înalt ca dragostea. Poveştile de dragoste sunt cele mai apreciate. Pasiunea pentru un ideal, pentru un lucru, dar mai ales pentru o persoană sunt considerate cele mai de preţ bunuri intelectuale. Nu întâmplător, fiinţa perfectă se numeşte iubire…(criteriu folosit de Andrei Kuraev pentru ierarhizarea religiilor).

Pe cât de des este folosit acest termen, în asemenea măsură îşi are şi diferenţele semantice. Aşa cum în numele păcii se pornesc şi întreţin războaie, iubirea este folosită ca pretext pentru a lucra răul, ca sursă a unor sentimente potrivnice izvorului, ca motiv de moarte. Asta nu înseamnă că iubirea sau sentimentele in general, sunt rele prin ele însele, ci percepţia, oglinda sufletului ce le reflectă este spartă (se spune că spargerea unei oglinzi este un lucru îngozitor, în credinţa că sufletul omului sălăşluieşte în oglindă, iar aceasta, odată spartă, distruge şi sufletul celui reflectat, omul murind devreme, încuiat în propria disperare, în afara Raiului).

Astfel,de la o iubire tânără, dar naivă, se poate ajunge la pierderea obiectului iubirii, cu încarcerarea sufletului în ideea unui ce ar fi fost dacă…

De la un sentiment pur, omul trece la fixitatea ideii, la moartea devenirii şi ăncastrarea în trecut. Şi aceasta în numele dragostei: geloyie, răzbunare, suicid… Tot răul în numele binelui. Nu degeaba se spune că până la 75% din acţiunile nostre sunt decise emoţional, fără substrat logic, dar voindu-se raţionale.

Sweeney – om divin, sofisticat, elegant, menit să ducă în Paradis pe cei ce-l întâlnesc.

Todd – tânăr romantic, atletic, zvelt, drăguţ şi spiritual, cu părul ca pana corbului şi ochii ca două picături de păcură.

Benjamin – ebr. Fiu al (mâinii) dreptei

Barker – om carect, dar naiv şi fragil, nebăgat în seamă decât ca o cârpă pe care trebuie să o arunci, de care trebuie să scapi.

Johanna – fată foarte frumoasă, cu părul auriu, este iubită de toţi, dorită de toţi, capabilă să înmoaie inima celui mai împietrit criminal.

Tobias – personaj biblic, ajutat în drumeţiile şi încercările sale de un înger.

Mrs. Lovett – femeie odata frumoasă, dar acum văduvăa, tânjind după dragostea care a părăsit-o prea devreme