Cutremurul dărâmă temeliile putrede

În ultimul timp, termeni ca tsunami sau cutremur apar tot mai mult în jurnalele de știri, ei fiind preluați de conștiința publică. Japonia, o țară cu un grad înalt de civilizație, a fost zguduită de un cutremur devastator care a declanșat un val seismic ce a atins până la 25 de metri înălțime. Deși a afectat doar coasta de nord-est a Japoniei, implicațiile acestor fenomene se resimt în întreaga lume.

Legile naturii își au logica în voia lui Dumnezeu

Bilanțul victimelor din Japonia estimează un număr de aproximativ 30.000 de morți și dispăruți, sunt ultimele date raportate. Dacă deja au murit 10.000 de persoane, efectele pe termen lung nu le poate preciza nimeni, mai ales că, potrivit Reuters, dezastrul nuclear de la Fukushima apărut în urma seismului și a tsunamiului este depășit doar de către cel de la Cernobîl. Mai mult, efectele economice imediate sunt și ele importante. Deși este de 40 de ani în top 3 al celor mai puternice economii din lume, potrivit FMI, Japonia este și una dintre cele mai îndatorate țări din lume. Mai mult, pagubele produse de fenomenele naturale se ridică la aproximativ 310 miliarde de dolari, făcând acest cutremur cel mai costisitor din istorie.

Însă efectele negative nu sunt răsfrânte doar asupra nord-estului Japoniei. Potrivit sitului de știri antena3.ro care citează un ziar nipon, „lipsurile se fac simțite în întreaga țară în urma dezorganizării rețelelor de transport și a crizei de energie electrică după închiderea mai multor centrale nucleare. Tokio, altădată o metropolă prosperă și radioasă, a devenit orașul întunericului, al penuriei și fricii.” Mai mult, bursele din întreaga lume au fost afectate în mod negativ de dezastrul natural din Japonia. Acum, frica s-a răspândit în întreaga lume din cauza norului de substanțe radioactive provenite de la centrala atomică din Fukushima.

Prosperitatea materială nu înseamnă și evoluție spirituală

Într-o țară care acordă toată libertatea religioasă cetățenilor săi, 84% din persoane afirmă că nu au nici o religie personală. În același timp, 64% dintre japonezi declară că nu cred în Dumnezeu, făcând din țara soarelui răsare una dintre țările cu o proporție mare de atei. În același sens, deși este o țară foarte dezvoltată din punct de vedere cultural, dar și financiar, rata sinuciderilor este dublă față de media mondială. Lipsa de perspectivă perenă și absența sensului vieții umane fac din Japonia una din țările cu cele mai frecvente cazuri de sinucidere.

Shintaro Ishihara, guvernatorul de Tokyo, a afirmat în mod public faptul că dezastrul este o pedeapsă din ceruri pentru japonezi care au devenit lacomi. Deși potrivit CNN guvernatorul și-a cerut scuze pentru aceste afirmații, nu poate fi ignorat aspectul spiritual ridicat de aceste cataclisme naturale.

Moartea este pecetluirea acestei vieți

Nu se poate afirma că toți cei care au murit în dezastrele ce au afectat Japonia au fost cei mai păcătoși oameni. Soarele răsare peste buni și răi, peste atei și credincioși, peste drepți sau păcătoși. Dar fiecare are timpul vieții acesteia pentru a fi bun, pentru a lucra binele, pentru a se uni cu celălalt și cu Dumnezeu. Nu este om care să fi lucrat mereu binele, la fel cum nu este om care să  fi gândit mereu răul. Și fiecare are o relație personală cu Dumnezeu, iar în momentul în care aceasta se stabilizează, adică omul alege să fie bun sau să nu fie, sau se împlinește, adică omul bun s-a desăvârșit, atunci se produce moartea ca pecetluire a acestei hotărâri. Astfel, moartea nu este o desființare a naturii umane, ci o trecere și o statornicire a direcției stabilite încă din această viață: unire completă, deplină și armonioasă cu Dumnezeu și ceilalți oameni sau ignorarea permanentă a propriei existențe. Nu există cale de mijloc. Cu o moarte toți suntem datori și, așa cum nimeni nu o poate eschiva, tot la fel fiecare trebuie să se hotărască și să se decidă cu privire la alegerea lui.

Necazul este prilej de creștere duhovnicească

Omul credincios știe că necazul care vine asupra lui are o logică înaintea lui Dumnezeu. El știe că Dumnezeu vrea binele omului și, așa cum spune Sfântul Isaac Sirul, „Dumnezeu îl pedepsește pe om nu pentru a-i cere socoteala pentru păcatul său, ci fie pentru a-l îndrepta, fie pentru a aduce și altora frica păcatului”. El vrea ca omul să-și conștientizeze statutul și în același timp să se unească cu Hristos, Singurul prin care omul poate să nu mai facă păcatul și Singurul prin care omul se poate uni atât cu Dumnezeu, dar și cu ceilalți oameni.

Pentru omul necredincios, necazul nu are sens. Chiar dacă nu în mod conștient, el pornește de la premiza că lumea a fost creată bună (Fc. 1,31). De aceea, necazul și durerea nu-și au sensul. În ciuda acestui fapt, obiectivitatea durerii și a lipsurilor nu poate fi negată și omul trebuie să caute logica, trebuie să înțeleagă rosturile lumii, trebuie să-și simtă sensul. În aceste condiții, necazul se poate face prilej de dărâmare a convingerilor vechi, precare sau infantile și la zidirea pe stânca credinței. Pr. Prof. Constantin Coman spune că „dacă pierdem tot ce am dobândit, dăm slavă lui Dumnezeu că ne-am bucurat până acum de căsuță, de slujbă, de un oarecare confort și o luăm de la capăt. S-ar putea ca noul început să fie o șansă pentru o viață mai adevărată decât cea pe care am dus-o până acum. Dacă omul o abordează cu oarecare răbdare și oarecare înțelepciune, strâmtorarea sau presiunea lipsurilor îi oferă șansa recuperării pozitive a vieții, adică a îmbunătățirii.”

În necaz, omul își dezvăluie adevărata față. Acum el poate arăta milostenie de rugăciune sau fapte bune, de bunuri materiale sau spirituale. Cel ce nu a fost lovit de încercare nu trebuie să-i condamne pe cei căzuți în neputințe, ci trebuie să-i ajute și să le aline durerile în măsura în care fiecare poate, fie că cel care suferă a fost bun sau rău, indiferent dacă este creștin sau nu. Criteriul judecății pe care o va face Dumnezeu omului va fi dragostea care se obiectivează prin milostenie.

Pentru a ajuta la refacerea morală și reconstruirea materială a comunităților greu încercate din Japonia, Patriarhia Română a deschis mai multe conturi pentru sinistrați. Astfel, credincioșii au posibilitatea să-și manifeste iubirea generoasă asupra persoanelor aflate în suferință, făcându-se mâna lui Dumnezeu lucrătoare în lume.

Necazurile apar când Dumnezeu își întoarce fața de la noi

Unii oamenii de azi încă mai cred că fenomenele din natură sunt produse de zeități care își fac simțită prezența prin stihiile naturii. Știința a demonstrat că fenomenele naturale își au originea în mecanisme explicabile pe cale rațională, deși ea lasă în seama hazardului timpul și modul de desfășurare a acestora. Ferindu-se de cele două extreme de gândire, Biserica recunoaște explicațiile raționale date de știință fenomenelor naturale, dar afirmă că totul se produce cu un scop, toate sunt prin îngăduința sau voia lui Dumnezeu. În acest sens, Prea Sfințitul Varlaam, Episcop-Vicar Patriarhal, precizează într-un cuvânt de-al său „Ne întrebăm adesea unde este armonia de care vorbește regele David în Psalmul 103, armonie care ar trebui să domnească în univers în general, și pe pământul oferit de Dumnezeu oamenilor cu generozitate, în special. Răspunsul îl avem în același psalm… «întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura». Aceasta arată că atunci când Dumnezeu își întoarce fața de la creația Sa, armonia pe care El a stabilit-o la început prin legile naturii se tulbură în mod grav. Și toate vor pieri și în țărână se vor întoarce. Dar dacă Dumnezeu caută spre pământ, toate se vor zidi și se va înnoi fața pământului. De ce întoarce Dumnezeu fața de la pământ când toate se tulbură și toate se întorc în țărână? Și de ce iarăși privește cu bucurie rezidindu-se toate și înnoindu-se fața pământului? Isaia proorocul, cu 800 de ani înainte de nașterea Mântuitorului, privind la faptul că contemporanii lui se rugau adesea la Dumnezeu dar nu primeau nici un răspuns, adresându-se acestora le-a zis: « Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare, adică surdă, ca să nu audă. Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă»(Is. 59,1-2).”

 

“Crime, zgomot, poluare”

hatoyama-yukioAcestea sunt rezultatele celor aproape 50.000 de soldaţi americani detaşaţi în Japonia. Locuitorii insulei Okinawa sunt nemulţumiţi de prezenţa pe ostrov a trupelor străine, ca parte a unei alianţe de securitate cu SUA. Yukio Hatoyama, noul prim-ministru japonez, trebuie să facă faţă unei reorganizări a prezenţei militare străine pe teritoriul nipon fără să deranjeze excesiv populaţia civilă.

Interesant este de remarcat faptul că prezenţa militară într-o ţară pacifistă este mai degrabă cauză de crime şi nemulţumiri, decât de linişte şi pace.

Sursa: Reuters.com