Câștigarea înțelepciunii vieții

Și a fost Moise școlit în toată înțelepciunea egiptenilor și puternic era el în cuvintele și-n faptele lui. – Faptele Apostolilor 7,22

Moise a fost un om special și mare. El a fost special de mic pentru că a fost iubit de mama lui. Moise nu era deosebit față de ceilalți copii, dar dragostea mamei lui l-a făcut special. Ea nu l-a dat spre a fi omorât de egipteni, ea nu a vrut să avorteze viitorul acestui om. Ci prin dragostea și grija ei, acest copil care nu avea nimic special prin sine, care era născut dintr-o familie oarecare (cf. Ex. 2,1), a ajuns fiul fiicei faraonului.

Dacă la început Moise a trăit din marea dragostea pe care i-a purtat-o mama lui, mai apoi el și-a câștigat singur prețuirea oamenilor și a lui Dumnezeu. El învață toată „înțelepciunea egiptenilor”, se întărește în științele lumești, cunoaște tot ceea ce era cunoscut la timpul său, devenind nu doar un om învățat, ci și un om cu caracter, un suflet nobil. Iar Dumnezeu nu poate ignora un astfel de om. Știința și caracterul pe care Moise și le-a dobândit l-au determinat pe Dumnezeu să-l aleagă pentru izbăvirea poporului Său. Căutarea lui Dumnezeu l-a găsit pe Moise dezvoltat pentru purtarea acestei misiuni.

Viața lui Moise este model pentru mulți dintre sfinți care au luminat istoria creștinismului. Aceștia au fost oameni care s-au desăvârșit în cunoașterea lumească, care erau prețuiți în comunitățile lor, urmând ca apoi să urmeze calea pustiei sau să se consacre prin hirotonie ca preoți și episcopi capabili și respectați de societatea care i-a recomandat.

Astfel de oameni care erau cei mai buni în domeniul științelor, dar care nu au ignorat și formarea propriului caracter au putut cunoaște mai bine Biserica, L-au înțeles mai bine pe Hristos, acceptându-L și devenind lumini pentru întreaga lume.

Prin astfel de modele, fiecare creștin înțelege faptul că niciodată nu trebuie să disprețuiască știința lumii, ci el trebuie să și-o însușească și să o cunoască pentru a crește mai ușor în planul mântuirii, dar și pentru a deveni mai de folos și pentru a se apropia mai mult de oameni și de Dumnezeu.