Hristos a Înviat!

În aceste zile de primăvară ne aducem aminte şi sărbătorim ridicarea noastră din neştiinţă, uitare şi ignoranţă. Acum vedem imaginea unui Dumnezeu care nu doar că vine pe pământ pentru a discuta cu omul, pentru a-l ajuta, ci chiar Se coboară până la iad pentru a-l ridica pe om din cele mai întunecate fapte, gânduri sau simţiri ale sale. Acest Dumnezeu nu este indiferent, ci se speteşte, Îşi încovoaie spatele, şi cu crucea în mână îl ridică pe omul care vrea să fie. Cu părere de rău pentru patimi şi pătimiri să ne îndreptăm împreună cu Hristos spre lumina Învierii şi a Înălţării!

Hristos a Înviat!

Salutul pascal este mărturie a Învierii

Petrecută în istorie, Învierea Domnului depășește istoria. Nimic din istorie nu poate prevedea sau determina învierea. Natura care „moare” toamna și „învie” primăvara, pot deveni un simbol al învierii, dar natura nu moare efectiv, ci doar își încetinește ritmul vieții, amorțește, hibernează.

Spre deosebire de aceasta, Învierea lui Hristos reprezintă renașterea în alt plan de existență care depășește și transcende istoria și natura. Hristos înviat este simțit, văzut sau auzit de ucenici sau mironosițe, dar aceasta se face doar prin voia Lui, la timpuri și locuri alese de El. comuniunea dintre Hristos cel Înviat și oameni mai păstrează unele caracteristici din „istoria” petrecerii printre oameni, pentru ca pe măsură ce Hristos se înalță la ceruri, aceste caracteristici să fie transfigurate pentru a permite comuniunea cu ceea ce este dincolo de timp și spațiu. De aceea, Învierea este de fapt nașterea sau crearea omului nou, trecerea din spațiu în infinit, din timp în veșnicie. Aceasta nu este doar o altă dimensiune a existenței, ci este viața așa cum ar trebui ea să fie, este ființarea Treimii în prezentul veșnic al nemărginitului.

De aceea, scopul final al creștinului este împărtășirea din Învierea lui Hristos, iar tot ceea ce creștinul face, rugăciune și milostenie, este tocmai pentru apropierea și asimilarea învierii în propria persoană. Actele lui sunt acte care nu doar repetă, ci refac existența temporală a lui Hristo pentru a trece în ființarea atemporală a Lui de după Înviere.

În acest sens, cuvintele „Hristos a Înviat!” ne apropie și ne pregătesc pentru propria înviere. Așa cum afirma pr. Dumitru Stăniloae, „când zicem cu credință: Hristos a Înviat!, afirmăm implicit: Noi toți vom învia!” De aceea, salutul pascal nu este doar o afirmare a unui eveniment petrecut o dată în istorie, ci el reflectă întreaga credință a renașterii omului pentru ființarea în Dumnezeu, o mărturie și o mărturisire a îndumnezeirii omului.

În trecut, mai puțin astăzi, omul își construia „lumea” obiectelor din jur cu o rațiune practică ce exprimă o logică teologică. Dar și acum existența creștinului du trebuie să fie duplicitară, el nu trebuie să-și disocieze viața și să se manifeste ca un creștin doar la rugăciune sau în privat. În acest sens, salutul creștin ar trebui spus de fiecare dată la întâlnirea cu celălalt. Cel puțin până la Înălțare, cuvintele „Hristos a Înviat!” trebuie să-l întâmpine pe celălalt. Creștin sau nu, acesta va intra în contact cu aceste cuvinte ce izvorăsc din viața pe care ar trebui să o aibă fiecare om. Chiar dacă am primit sau nu înapoi afirmarea comuniunii de viață nouă în Hristos prin cuvintele „Adevărat a Înviat!”, noi ne-am făcut datoria de martori și mărturisitori ai Învierii. Cu aceasta ne asemănăm cu Sfinții Apostoli și cu toți mucenicii din veac, persoane care să împărtășească viața lui Hristos lumii. Mai mult, noi ne vom asemăna cu Dumnezeu, Cel care își revarsă dragostea Sa tuturor, chiar dacă doar cei buni Îi răspund la chemarea de comuniune de iubire.

Tot timpul anului, Sfântul Serafim de Sarov îl întâmpina pe celălalt prin cuvintele „Hristos a Înviat!” sau „Bucuria mea!” El nu condiționa prezența iubitoare a lui Hristos din oameni de „calitatea” celui dinaintea lui. Ci Sfântul Serafim îl privea pe fiecare om ca pe o ființă vie în care Hristos se străduiește să încolțească și să crească. Iar dacă el nu va primi căldura și lumina ce izvorăsc din prezența faptelor bune ale iubirii celuilalt, cum va putea crește și dezvolta?

Prin afirmarea Învierii lui Hristos însoțită de lumina și căldura faptelor bune ne apropiem cu toții de viața de comuniune a Persoanelor Sfintei Treimi.