Nejustificarea ilogicului

Greșalele cine le va pricepe? – Psalm 18,3

Spre deosebire de „greșeală”, „greșala” nu se referă doar la caracterul involuntar al unei fapte, ci cuprinde și dimensiunea spirituală a căderii reprezentate de păcat. Acesta nu este doar o scăpare, un act involuntar sau nedorit. Păcatul este înainte de toate un lucru ilogic, nenatural. Existența lui nu se poate explica. Se pot găsi explicații sau circumstanțe atenuante pentru producerea lui, dar niciodată o acțiune păcătoasă nu va putea avea un suport logic. Deși toate societățile decadente încearcă justificarea și argumentarea păcatului ca stil de viață normal, aceasta nu se va putea realiza, rezultatul fiind doar progresia spre dezintegrare a societății respective. De aceea, întrebarea psalmistului este una retorică, el însuși având experiența păcatului pe care l-a săvârșit, dar pe care nu și l-a justificat și nu l-a recunoscut ca pe o componentă naturală a vieții sale, ci, dimpotrivă, l-a mărturisit ca pe ceva rău și ilogic, pocăindu-se pentru el.

 Această gândire și atitudine trebuie să o aibă fiecare om. Ca fiecare om care păcătuiește, Adam a încercat justificări după făptuirea păcatului. El a dat vina pe Eva și Eva pe șarpe. Ei intuiau că totul trebuie să aibă un sens, să existe o logică, pentru că așa au fost creați. Ei nu și-au dat seama că prin căutarea unei logici a păcatului se îndepărtează și mai tare de Dumnezeu, de Adevărata Rațiune. De aceea, deși fiecare om săvârșește păcatul, el niciodată nu trebuie să se justifice pentru el. Neîndreptățirea pentru păcat este primul pas spre renaștere. Păcatul trebuie tratat ca atare: o „greșeală” care nu are explicație. Un fapt care deși s-a petrecut, nu este logic și tocmai de aceea nu ar trebui repetat. După căderea în păcat, omul trebuie să îl uite ca pe ceva ilogic, evitând circumstanțele care l-ar putea favoriza. Ruminare lui nu va aduce decât angoasă și instabilitate emoțională. După ce ne împiedicăm și cădem ne ridicăm și mergem mai departe, fără a ne gândi mereu la aceasta, decât în măsura în care putem evita ulterior repetarea acestui fapt. Atitudinea față de păcat este asemănătoare: o cădere ilogică, nemotivată nu trebuie să împiedice mersul înainte, urcarea tot mai sus pe treptele mântuirii.