Dumnnezeu e incapabil de răspuns!

Fiul omului, aceşti bărbaţi îşi poartă idolii în inimă şi îşi au ochii aţintiţi spre ceea ce i-a făcut să cadă în nedreptăţi. Pot Eu oare să le răspund? – Iezechil 14,3

Moment de slăbiciune! Dumnezeu îşi mărturiseşte omului neputinţa. Dumnezeu, Cel ce a creat cerul şi pământul, se arată neputincios înaintea omului. Cel ce plineşte toate nu poate da răspuns omului. Şi într-adevăr, Dumnezeu este mut înaintea omului care nu-L acceptă. El nu ştie ce să-i spună omului care nu-L vrea. Dumnezeu nu poate răspunde la întrebarea: de ce vrea omul să renunţe la totul şi la toate pentru nimic? El nu înţelege această logică…

Scriitorul foloseşte în acest text noţiunea de bărbat nu pentru a promova mişcarea feministă şi emanciparea femeii, ci acest termen se referă aici la acei oameni, bărbaţi şi femei, care sunt foarte îndârjiţi în credinţa lor, rapizi în a o apăra şi se lua la bătaie pentru demnitatea ei, curajoşi şi chiar teribilişti în încercările ce ar urma. Şi asta o fac cu iraţionalitatea atât de profundă la unii bărbaţi…

Omul cu care Dumnezeu nu poate comunica este cel ce îşi crează o idee, un concept moral sau filosofic pe care îl numeşte în mod conştient sau nu dumnezeu. Totul în viaţa lui se învârte în jurul acestui dumnezeu. Şi acest dumnezeu are mai multe nume, chiar mai numeroase decât cele date lui Alah, pentru că fiecare om îşi poate crea propriul dumnmezeu după chipul şi asemănarea proprie, fie că se numeşte budhist, islamist sau creştin, fie că este puritanist, moderat, ultraortodox sau liber-cugetător. Indiferent dacă a aderat sau nu la un sistem organizat, un astfel de om nu poate şi nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. Şi aceasta pentru că nu există o reţetă a lui Dumnezeu; există doar moduri mai mult sau mai puţin potrivite pentru a-L cunoaşte sau nu, aceasta fiind în acelaşi timp dependent şi proporţional cu dorinţa de a-L cunoaşte cu adevărat. Doresc să găsesc o explicaţie provizorie, o satisfacţie pe moment, un oarecare beneficiu, sau pur şi simplu vreau Totul la modul absolut.

Pentru Dumnezeu este de neînţeles pentru ce unii caută anumite beneficii, o putere oarecare pentru un anumit timp şi loc, când pot avea totul şi pentru totdeauna. Adevăratul următor al lui Dumnezeu caută slavă, cinste, nemurire (Ro. 2,7). El nu se mulţumeşte cu dulcegării efemere, ci caută adevărata mâncare şi băutură.

Pietismul şi smerenia prot înţeleasă sunt la fel de îndepărtate de Dumnezeu ca şi idolii pe care îi reprezintă. Căutarea lui Dumnezeu în şi prin Dumnezeu e singura în măsură să garanteze atingerea destinaţiei. Nimeni nu-L poate înlocui pe Dumnezeu decât Dumnezeu. Şi cu toate că Dumnezeu e transcendent, El pătrunde şi vitalizează întreaga lume. Şi fiecare atom şi quark musteşte de prezenţa Lui! Nu că lucrul ar fi Dumnezeu, dar nimicul e în afara Lui şi totul este susţinut şi amprentat, markat de El. Şi cu atât mai mult omul care este şi îşi face inima lăcaş pentru primirea Lui. Pe de o parte, Dumnezeu este peste tot; pe de alta, El nu se manifestă decât acolo unde este voit. Nu că nu ar fi, dar El se face ca şi cum nu ar fi, arătându-Se doar celui care vrea să Îl cunoască.

Astfel că omul, bărbat şi femeie, trebuie să fie ca o femeie care caută şi tânjeşte după Iubitul ei, care e neputincioasă şi care se lasă împlinită de Cel ce o biruie, dar o împlineşte, Singurul capabil să-i ofere plăcerea supremă pentru eternitate.

Dacă Dumnezeu este şi împlineşte toate, omul se descoperă şi se varsă pe sine pentru a putea cuprinde totul şi pe toate într-o reală şi permanentă aflare de sine.