Adolescenţa sau suferinţa alegerii

Predispus de încărcătura genetică a înaintaşilor, crescut şi educat într-un anume stil, tânărul se află în faţa vieţii, înaintea viitorului cu posibilitatea alegerii. Deşi istoria sau cultura primită joacă un rol important, determinanta principală a sensului, a direcţiei pe care omul o va adopta în viaţă este libertatea.

Nimeni nu a fost crescut de îngeri, toţi am crescut într-un mediu mai mult sau mai puţin prielnic pentru viaţa duhovnicească, dar faptul că am vrut să avem sau nu o viaţă duhovnicească depinde doar de noi. Iar adolescenţa este cel mai bun prilej pentru a lua această hotărâre. Această perioadă de transformări hormonale şi structurale în trup se însoţeşte şi de crize spirituale şi instabilitate emoţională. Nu merge una fără alta. Ca fiinţă psihosomatică, omul participă întreg la suferinţa, dezvoltarea, schimbarea, metonoia sa (schimbarea minţii).

Schimbarea minţii, a gândirii poate fi privită simplist ca lăsarea celor copilăreşti şi adoptarea gândirii şi comportamentului de adult. Dar aceasta nu are sens dacă nu se ia la rost sensul existenţei, dacă nu găsim Stabilul în această lume relativă. De aceea şi forţele tânărului sunt capabile, dacă nu să spargă nuca tare a înţelegerii, măcar să se stabilească pe calea ce duce prin adevăr la viaţă.

Năzuinţele înţelepte, susţinute de voinţa tânără, puternică, pregătesc urcuşul duhovnicesc, fac facilă calea cea strâmtă şi întortocheată. Una e să te arunci în viaţă fără busolă şi compas, alta e să-ţi ştii destinaţia şi indicaţiile de drum. Toate acestea pentru a trece examenul final, să  ajungem la destinaţie luptând lupta cea bună a credinţei.

Şi pentru că nu ştim finalul, condiţiile şi timpul lui, e bine să fim permanent pregătiţi. În acest sens, sunt nenumărate exemple de sfinţi tineri care au mărturisit dreapta credinţă la vârstă fragedă. De la Sfântul Fanurie, mort în vremuri antice mărturisindu-l pe Hristos, la Ioan Valahul, sau noul Mucenic Evgheni Rodionov, omorât în 1996 pentru crucea lui Hristos. Imaginile martiriului sfântului contemporan, înjunghiat ca un animal de aproapele său, ne dau puterea a trece mai uşor peste cei ce nu omoară trupul, dar au comportament de călăi duhovniceşti.