Duhul Îl confirmă şi comunică pe Fiul

Duhul Sfânt nu concurează pe Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. El nu concurează pe Fiul şi nici nu-L completează pe Fiul, ci-L confirmă şi-L comunică oamenilor pe Fiul, ca Fiul să locuiască în ei, să devină Viaţa vieţii lor, mai ales prin împărtăşirea lor cu Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii.

PF Daniel

Sursa: Ziarul Lumina

Singur în mulțime

Slăbănogul de la Vitezda nu era singur într-o singurătate de pustie, ci era singur într-o mulţime de oameni care erau atât de aproape de el încât nu puteau să nu-l vadă şi, totuşi, îl treceau cu vederea. Această suferinţă a singurătăţii a unui om într-o mulţime de oameni înmulţea suferinţa bolii lui prin sentimentul neajutorării şi nebăgării în seamă sau al lipsei de atenţie pentru suferinţa altuia. Vedem cum oamenii devin atât de preocupaţi doar de interesul lor individual încât se dezumanizează prin insensibilitate, prin lipsa totală de atenţie faţă de aproapele şi chiar faţă de aproapele suferind. Omul de la scăldătoarea Vitezda simţea pustia sufletelor celor din jur pentru că sufletele celor nepăsători la suferinţa lui erau pustiite de egoism. Acesta care suferea în singurătate a fost omul spre care a venit Dumnezeu-Omul. Mântuitorul ştia că de multă vreme este aşa bolnav, dar pentru că nu a avut om care să-l arunce în scăldătoare, Dumnezeu-Fiul S-a făcut om şi a venit spre el. Prin acesta ne arată că Dumnezeu cunoaşte suferinţa fiecărui om, boala fiecărui om şi singurătatea fiecărui om şi atunci când oamenii din jur la care bolnavul se aşteaptă să-l ajute şi nu-l mai ajută deloc, Dumnezeu Însuşi vine spre cel singur şi suferind.

PF Daniel

Sursa: ZiarulLumina

Cine crede în Hristos şi Îl iubeşte pe El se întâlneşte cu El

Întâlnirea aceasta cu Hristos Cel înviat o trăim şi noi când sărutăm icoana Învierii Sale din biserică, în fiecare duminică, şi când ne împărtăşim cu El din Sfântul Potir. Ne împărtăşim cu El aproape de “locul unde au stat picioarele Lui”, adică de Masa Sfântului Altar unde se sfinţeşte Euharistia sau Sfânta Împărtăşanie. Femeile mironosiţe ne arată cum trebuie să-L primim sau să-L întâmpinăm pe Hristos Cel înviat, şi anume cu metanie până la pământ. De la ele au învăţat slujitorii Sfântului Altar ca atunci când intră în Sfântul Altar trebuie să se închine până la pământ, ca şi când ar cuprinde picioarele Mântuitorului Iisus Hristos simbolizat prin Masa Sfântului Altar (mormântul Învierii Sale) pe care se află tot timpul Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Euharistie (Trupul şi Sângele Său), spre a ne arăta iubirea Sa jertfelnică pentru Dumnezeu şi pentru oameni, iubire mai tare decât moartea. De la femeile mironosiţe învăţăm, aşadar, cum să ne comportăm în biserică când ne întâlnim cu Hristos Cel înviat din morţi. Ele nu au zis nimic, ci doar s-au închinat şi au cuprins picioarele Lui în semn de evlavie, de respect şi de preţuire multă. Când noi ne împărtăşim cu Hristos Cel înviat din morţi prezent în Sfântul Potir, repetăm gestul femeilor mironosiţe, întrucât ne apropiem de Hristos cu “frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”, în deplină evlavie şi tăcere.

PF Daniel

Sursa: ZiarulLumina

Euharistia este cea mai înaltă lucrare a Bisericii

Sfântă Taină a Euharistiei ne arată că atunci când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nu ne împărtăşim doar cu ceva, ci cu Cineva. Ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, ca El să rămână în noi şi noi în El. Deci, comuniunea persoanelor, legătura dintre noi şi Hristos se stabileşte prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. Primim Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu ca să ne unim cu Dumnezeu Fiul, Unul din Sfânta Treime. Prin aceasta vedem că Sfânta Euharistie este cea mai înaltă lucrare a Bisericii pentru că este unirea noastră cu Dumnezeu prin umanitatea sfinţită, răstignită şi înviată a lui Hristos, prin Trupul şi Sângele Său.

+ Daniel

Postim şi pentru ca să ne împărtăşim mai des

În această perioadă când reducem hrana materială, sporim hrana duhovnicescă, prin citirea cărţilor sfinte, prin înmulţirea rugăciunilor şi, mai ales, prin împărtăşirea mai deasă. Ne împărtăşim mai des cu Hristos nu numai sâmbăta şi duminica, atunci când se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, ci şi atunci când se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai-înainte sfinţite. Ne împărtăşim mai des cu Hristos ca să simţim prezenţa lui vindecătoare şi sfinţitoare în noi, care ne ridică din moartea păcatului şi ne dăruieşte bucuria Învierii.

PF Daniel

Sursa: ZiarulLumina