Suportul dat de necuvântătoare

Animalele de companie sunt bune pentru sănătatea omului

Potrivit unui studiu publicat de Asociația Americană de Psihologie, animalele de companie pot servi ca surse importante de suport social şi emoţional pentru oamenii obişnuiţi și nu doar pentru persoanelor care se confruntă cu provocări semnificative de sănătate. Departe de a fi un moft de aristocrat, deținerea unui animal de companie are multiple efecte benefice în plan social sau psiho-emoțional.

Studiul amintit a mai constatat faptul că  proprietarii de animale de companie sunt la fel de atașați față de persoane importante din viaţa lor ca și de propriile animale. În același timp se arată că nu există dovezi care să indice faptul că animalele s-au interpus între relațiile cu alte persoane sau că oamenii s-ar baza mai mult pe animalele de casă atunci când suportul social ar fi mai sărac.

Psihologii de la Universitatea din Miami şi cea din Saint Louis au efectuat trei experimente pentru a examina beneficiile potenţiale ale proprietarilor de animale de companie. Rezultatele studiului actual au fost publicate în Jurnalul de Psihologie Socială și a Personalităţii.

Aspecte pozitive ale deținerii unui animal de companie

Cercetătorul principal, Allen R. McConnell de la Universitatea Miami din Ohio, a observat că „există dovezi care arată că proprietarii de animale de companie, în raport cu cei care nu dețin nici un animal de companie, o duc mai bine pe mai multe planuri, indiferent de diferenţele individuale. Mai exact, spre deosebire de cei care nu au un animal de companie, proprietarii de animale de companie tind să aibă o mai bună stimă de sine, o condiție fizică mai aproape de ideal, tind să nu fie prea singuratici, sunt mai conştiincioşi, mai extrovertiți, tind să fie mai puţin temători şi mai puţin îngrijorați.”

Cercetările anterioare au arătat că pacienţii vârstnici care au animale au avut mai puține vizite la medic decât pacienți similari dar fără animale de companie. În același timp, s-a arătat faptul că bărbaţii HIV-pozitiv cu animale au fost mai puțin deprimați decât cei care nu aveau nici un animal. Dar aceste experimente arată faptul că orice om poate beneficia de pe urma unui partener necuvântător.

Unul dintre experimente a dovedit faptul că există mai multe diferenţe între cei care au sau nu un animal de companie și că în toate cazurile, proprietarii de animale de companie au fost mai fericiţi și mai sănătoşi. Un al doilea experiment a constatat o mai bună stare de spirit în rândul proprietarilor de câini care le-au crescut sentimentul de apartenenţă, de respect de sine şi de sens al vieții. Ultimul studiu a constatat faptul că animalele de companie pot face pe oameni să se simtă mai bine după ce se confruntă cu un sentiment de respingere.

Cercetătorii susțin faptul că „există dovezi considerabile care arată faptul că proprietarii beneficiază de pe urma animalele de companie atât psihologic, cât şi fizic, servind ca o sursă importantă de suport social. Dacă studii anterioare s-au axat în principal pe proprietarii de animale de companie care se confruntă cu provocări semnificative de sănătate, studiul de faţă stabileşte faptul că există numeroase aspecte pozitive pentru oamenii obişnuiţi care dețin un animal de companie.”

Animalele scad riscul de alergii la copii

Aceste experimente sunt în consens cu un alt studiu publicat în luna iunie în revista Clinical & Experimental Allergy. În acest caz, studiul arată că deținerea unui câine sau a unei pisici în casă nu crește riscul copiilor de a deveni alergici la animale de companie, ci dimpotrivă, îl scade. De multe ori părinţii copiilor mici doresc să ştie dacă ținerea unui câine sau a unei pisici în casa creşte riscul copiilor de a deveni alergici la animalele lor de companie.

Cercetătorii conduși de Ganesa Wegienka din cadrul Departamentului de Ştiinţe de Sănătate Publică din Spitalul Henry Ford au urmărit un grup de copii de la naştere până la maturitate. În mod periodic s-a luat legătura cu părinţii şi cu copiii pentru a aduna informaţii despre expunerea la câini şi pisici. Rezultatele obținute cu ajutorul probelor de sânge au arătat faptul că cea mai importantă perioadă de expunere la un animal este în primul an de viaţă, ea oferind protecţie în unele grupuri. Tinerii care au avut în casă un câine în primul lor an de viață au avut aproximativ un risc de două ori mai mic de a dezvolta o alergie la câini, în comparaţie cu cei ale căror familii nu au deţinut un câine în primul lor an de viață. În cazul pisicilor se întâmplă același lucru, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.

În urma acestor rezultate, Wegienka conchide că „această cercetare oferă dovezi în plus la faptul că experienţele din primul an de viață sunt asociate cu starea de sănătate de mai târziu din viaţă şi că expunerea timpurie la animale de companie nu pune cei mai mulţi copii la riscul de a dezvolta o alergie la aceste animale mai târziu în viață”.

În cadrul unui alt studiu efectuat tot de către specialiști din cadrul Spitalului Henry Ford s-a evidențiat faptul că acei copii care au o expunere prenatală la un animal de companie ținut în casă au un număr scăzut de imunoglobuline E între naștere și vârsta de 2 ani. Acesta este un lucru important având în vedere că aceste molecule sunt în strânsă legătură cu afecțiuni alergice sau cu asmul.

Animalele ca binecuvântare

Create de Dumnezeu pentru ajutorarea omului, animalele au umplut pământul. De la ființe unicelulare care se plimbă cu miile într-o picătură de apă, la simfonia de sunete din savana africană, toate animalele vestesc slava lui Dumnezeu prin complexitatea alcătuirii lor sau frumusețea pe care o etalează. Departe de a fi o apariție spontană supusă hazardului, viața de pe pământ trădează misterul Creatorului. Astfel, animalele nu doar îl ajută pe om în viața sa, încântându-i privirea sau răsfățându-i simțurile, ci ele participă la cunoașterea lui Dumnezeu, sunt semne care direcționează spre sursa vieții.

În istoria Bisericii se pot afla exemple de sfinți care „au venit la credința cea tare în Unul, Dumnezeul cel viu numai prin înțelegerea cea firească”, așa cum spune Sfântul Nicolae Velimirovici, autorul proloagelor de la Ohrida. Astfel, Sfânta  Cristina, o muceniță din secolul al treilea, a avut ca apostoli cerul și pământul, frumusețea și armonia lumii. Ea nu a avut posibilitatea să audă de Hristos de la cineva, nu a primit propovăduirea niciunui apostol, preot sau creștin oarecare. Ea nici măcar nu auzise de denumirea de creștin. Și totuși, prin contemplarea naturii, „privind în fiecare zi pe fereastră, observând soarele şi frumuseţea nespusă a naturii ce strălucea la lumina zilei, sau minunându-se în fiecare noapte de frumuseţea constelaţiilor”, Cristina ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. Tatăl ei păgân era conducătorul cetății Tirului. El și-a asuprit propria fiică de unsprezece ani care respingea credințele ilogice și îmbrățișa afirmarea naturală a singurului Dumnezeu adevărat. Puritatea ei și dorința de aflare a adevărului au condus-o și i-au permis Cristinei să cunoască viața cea adevărată, devenind sfântă și muceniță a Bisericii.

Cristina, sfânta care l-a cunoscut în mod natural pe Christos

Această muceniță era din cetatea Tirului, fiică a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o într-un turn înalt și așezând acolo zeii săi făcuți din aur și din argint și cu podoabe împodobiți, i-a poruncit să petreacă acolo și să aducă jertfe la idoli. Dar sfânta, socotind cu cuget drept căci cu adevărat nu sunt dumnezei idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Și privind pe o fereastră a văzut cerul și din făpturi înțelegând pe Făcătorul, a sfărâmat idolii tatălui său și i-a împărțit săracilor. Pentru aceasta a fost supusă la tot felul de chinuri de tatăl său; a fost băgată în temniță, unde rămânând multă vreme fără mâncare, primea hrană îngerească și s-a tămăduit de durerile rănilor. După aceea a fost aruncată în mare, și de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasă la uscat de un înger. Aflând că este vie, a fost închisă în temniță din porunca tatălui său, care în acea noapte a murit. Luând în locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe muceniță la întrebare, și ea, mărturisind pe Hristos, a fost chinuită cumplit. Iar după Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o îndelung. Și apoi fiind lovită de slujitori cu sulițe, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sursa aici.