Casătorie completă

Căsătoria trebuie să fie şi dragoste care nu se sprijină doar pe imboldul trupului sau pe atracţia sufletului, ci se sprijină şi pe Duhul Sfânt… Vai de tânărul sau tânăra care se vor hotărî să se căsătorească şi să experieze căsnicia lor doar ca oameni duhovniceşti, adică doar după duh, doar ca iubire! Vai de ei! O asemenea nuntă va fi un eşec.

Simeon Kraiopoulos

 

De ce societatea tinde să accepte căsătoriilor homosexuale

Intr-un recent articol, dr Albert Mohler  prezinta  trei motive pentru care , cel putin in societatea americana, casatoriile homosexuale tind sa fie acceptate.

Cele trei motive enuntate de autor sunt:

1. O intelegere progresista a istoriei (o eliberare treptata de prejudicii si discriminari)

2. Un individualism radical (drepturiel omului, libertatea personala)

3.Pretentia de autonomie morala ( principiile morale sunt convenite de societate si individ, nu sunt un dat obiectiv divin)

Pentru a urmari argumentatia autorului cititi aici.

Via barzilaiendan

 

man’s better half

Unele obiceiuri ancestrale par ciudate şi necorespunzătoare pentru cei ce nu le practică şi nu le înţeleg. Având în vedere că majoritatea obiceiurilor ce au supravieţuit la diferite popoare nu sunt simple cutume, ci mod de relaţionare cu divinitatea şi expresie a trăirii spirituale, condamnarea lor nejustificată nu poate fi formă de libertate de expresie ci mai degrabă de propagandă totalitaristă.

Fiecare popor şi religie îşi are obiceiurile şi ritualurile specifice care nu trebuie desconsiderate şi profanate, lezând demnitatea practicanţilor lor.

Având în vedere discuţiile recente, reproduc mai jos un pasaj din cartea Now You Know, de Doug Lennox, fragment care prezintă valoarea căsătoriei şi preţuirea acordată femeii în Orientul Mijlociu, lucruri greu de înţeles astăzi pentru mişcarea feministă şi delfinul francez:

burka1“Cei mai mulţi bărbaţi îşi numesc soţiile ca jumătatea bună pentru că ei cred aceasta. Dar expresia vine dintr-o legendă antică a Orientului Mijlociu. Când un bărbat beduin era condamnat la moarte, soţia lui pleda înaintea conducătorului tribal pentru soţul ei. Fiind căsătoriţi, ea şi soţul deveniseră una, iar pedepsirea unei jumătăţi a acestei uniri ar însemna şi pedepsirea jumătăţii ei nevinovate. Astfel că judecătorul conchidea că viaţa bărbatului a fost salvată de jumătatea lui bună.”