Medici taxați când ajută pacienții

Medicii români au ajuns să fie obligaţi să calculeze zilele unui om, în funcţie de fondurile primite de la Casa de Asigurări de Sănătate. Altfel sunt puşi să plătească.

Trei doctori din Craiova, care au dat reţete gratuite unor bolnavi de cancer, pentru că oamenii nu găseau medicamentele necesare în farmacia spitalului, trebuie să scoată din buzunar, acum, 50.000 de lei. Practic, sunt taxaţi pentru că au prelungit viaţa unor pacienţi.

Viaţa nu are preţ. Dar, într-un sistem sanitar precum al nostru, aceste vorbe prind înţelesuri diametral opuse. În clinica de oncologie din Craiova, viaţa chiar are preţ.

Oamenii cu pensii mici nu sunt doar victimele unei maladii crâncene, ci şi al unui paradox românesc, care le grăbeşte sfârşitul. Au voie să primească medicamente gratuite doar din farmacia spitalului. O farmacie mai mult goală.

“Citostaticele, într-adevăr, le primim de la spital, însă foarte multe medicamente care sunt completatoare tratamentului suntem obligaţi să cumpărăm, pentru că nu are în spital”, spune un pacient.

Medicii de-aici nici nu s-au gândit să-şi lase bolnavii să sufere. Au prescris reţete gratuite pentru pacienţii lor, care îşi luau medicamentele din farmaciile din oraş. E împotriva regulilor, au spus autorităţile.

“Ni se impută că nu trebuia să le dăm nici de durere, nici de metastază, nici de vărsături, nici de nimic”, a declarat prof. univ. dr. Florin Bădulescu, şeful Clinicii de Oncologie din Craiova.

Continuare pe Antena3.ro

Beneficiile nașterii de copii

Mama dă viață pentru a o primi înapoi

Majoritatea dintre noi cunoaștem aspectele negative ale sarcinii: grețuri matinale, disconfort, riscuri, complicații, responsabilități și eventuale restricții. Mediatizate intens în consens cu emanciparea femeii și a delimitării ei de natura ei profund maternă, efectele negative ale sarcinii au umbrit sau total ignorat multiplele beneficii obiective ale nașterii de copii.

Urmările pozitive ale statului de mamă nu sunt susținute doar de aspecte emoționale sau personale atribuite de unele femei. Oricum majoritatea dintre ele văd sarcina ca pe o experiență pozitivă. Dar nașterea de copii are efecte pozitive pe o durata întregii vieți a femeii, ele fiind obiectivate prin cercetări recente.

Sarcina protejează de cancer

Cele mai documentate efecte protective ale sarcinii sunt cu privire în special la cancerele de sân și de ovar. Astfel s-a observat că efectul protector este direct proporțional cu numărul de nașteri, dar invers proporțional cu vârsta avută la prima naștere. Pe 5 aprilie ac, la a CII-a Întâlnire Anuală a Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului (AACR), Ricardo Lopez de Cicco, cercetător la Fox Chase Cancer Center a afirmat că „atunci când o femeie are sarcini multiple care încep de la o vârstă relativ tânără, observăm un efect protectiv asupra cancerului de sân”. În continuare, el a prezentat un studiu prin care a identificat „o semnătură genetică post-sarcină care poate fi observată și după menopauză. Aceasta este foarte important pentru că s-ar putea să ne ajute să înțelegem de ce femeile care au copii din timp beneficiază de un risc redus de a dezvolta cancer de sân pe parcursul întregii lor vieții.” Având în vedere și faptul că fertilitatea maximă a femeii este între 20 și 24 de ani și descrește rapid până la 45 de ani, vârsta cea mai potrivită pentru a avea primul copil este între 19 și 26 de ani. În acest sens, Institutul National de Cancer din Statele Unite ale Americii susține pe baza unor studii epidemiologice că „o femeie nulipară (care nu a născut niciodată) are aproximativ același risc de a dezvolta cancer de sân cu o femeie care a născut primul copil în jurul vârstei de treizeci de ani.” O femeie care naște primul copil după vârsta de 35 de ani are un risc dublu de a dezvolta cancer mamar față de o femeie care a născut un copil înainte de 20 de ani.

Efectul anticancerigen al nașterii este potențat și de alăptare. Astfel, „există studii importante care au arătat că alăptatul la sân reduce riscul general de cancer mamar și timpul mai lung de alăptare s-a dovedit benefic atât pentru mamă, dar și pentru copil”, după cum susține prof. Angela Ives din cadrul Universității Australiei de Vest.

Efectele benefice asupra afecțiunilor artritice

Se știe că în timpul sarcinii, unele boli reumatismale care au mecanism autoimun își scad activitatea, devin mai suportabile. În același timp, mai multe studii au arătat un efect protectiv al sarcinii împotriva artritei reumatoide, întârziind declanșarea bolii, iar cercetări recente extind acest efect și asupra altor afecțiuni reumatismale. Astfel, femeile nulipare sunt diagnosticate cu artrite cronice ca spondilită anchilozantă, artrită psoriazică și artrită reumatoidă, cu aproximativ 5,2 ani înaintea femeilor care au născut cel puțin un copil. Dr. Marianne Wallenius de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, cea care a condus acest studiu, susține că „afecțiunile artritice tind să apară mai frecvent la femei, în special la cele de vârstă fertilă. Spre exemplu, unele simptome ale artritei reumatoide se pot ameliora pe parcursul sarcinii, dar studiul nostru arată că procesele din sarcină pot întârzia declanșarea afecțiunilor artritice.”

Mamele sunt mai inteligente

Propaganda care se face intenționat sau nu față de așa-zisa epuizare fizică și mentală pe care ar resimți-o mama în timpul sau după sarcină nu a fost demonstrată. În mod logic, mama trebuie să ducă un stil de viață mai bun, cu mâncare sănătoasă și exerciții fizice, cu renunțarea la fumat și evitarea alcoolului, deși cantități mici de alcool s-ar părea că sunt benefice în sarcină. Dar toate acestea trebuie să le facă nu doar pentru copil, ci și pentru propria persoană, căci aceste obiceiuri sunt benefice și protective pentru întregul organism al femeii, dar și al copilului. Astfel se scad pentru amândoi riscurile de obezitate, diabet zaharat, de boli cardio-vasculare, afecțiuni osteo-articulare sau maladii psihice.

Studii epidemiologice au evidențiat că femeile nulipare sau care au născut mai târziu tind să aibă un nivel educațional mai înalt față de cele care au născut mai devreme. Kathryn Bondy Fessler, profesor de pediatrie la Universitatea de Medicină din Michigan, afirmă că „nu e greu de observat că o sarcină precoce poate fi foarte importantă pentru un grup populațional care este amenințat de sărăcie severă și mortalitate precoce cauzate de o sănătate precară și violențe”. Ea însă consideră că aceasta nu reflectă statusul intelectual al femeii, ci anumite condiții socio-economice.

Director al Centrului de Cercetare a Sănătății Mintale din cadrul Universității Naționale Australiene, prof. Helen Christensen a căutat să vadă dacă sarcina sau statutul de mamă are un efect negativ asupra capacității mintale ale femeii. Ea spune că „nu am găsit nici un efect negativ al sarcinii asupra capacității cognitive, iar statusul de mamă nu are efecte negative”. Mai mult, s-a observat că mamelor le cresc capacitățile de a efectua diferite activități, dezvoltându-li-se mult inteligența emoțională.

Rezultate asemănătoare fost obținute și de prof William Roville, biochimist în cadrul Universității Cork College. Într-un studiu efectuat pe animale, el a observat că sarcina, alăptarea și simplul fapt de a fi mamă schimbă structura creierelor femelelor mamifere. Acestea își dezvoltă capacitățile pentru a fi capabile de îngrijirea puilor, dezvoltându-li-se memoria, abilitățile cognitive, dar și răspunsul la factorii de stres. Toate aceste beneficii obținute sunt de lungă durată, ele fiind evidente și la bătrânețe.

Maica Domnului și maica Vieții

În cadrul planificării familiale se vorbește și despre noțiuni ca interval intergenezic, adică timpul scurs între două nașteri succesive. Acest interval temporal ar trebui să fie de cel puțin 2 ani pentru a avea beneficii atât pentru mamă, cât și pentru copil. În ziua de azi se pune mare accent pe decizia părinților cu privire la timpul sarcinii, la „evitarea” ei, se discută despre sarcini „nedorite”. Scoaterea lui Dumnezeu din ecuație pentru eventualele beneficii materiale nu poate avea consecințe pozitive. Se vorbește despre momentul propice pentru o acțiune, pentru facilitarea cu orice preț a unor condiții care se doresc științifice, dar care s-au dovedit de multe ori subiective sau chiar dăunătoare. Lăsarea în voia lui Dumnezeu poate fi mai împlinitoare decât orice raționament lumesc. În același timp, nu trebuie să ignorăm știința și eventualele ei intervenții pozitive, dar exemplul Maicii Domnului, „Fie mie după Cuvântul Tău!”, trebuie să fie model în viețuirea fiecărui om. Doar prin ascultarea de voia lui Dumnezeu, care uneori ni se înfățișează fără să o înțelegem, putem crește și ne putem maturiza spiritual, dar și social, putem deveni oameni care nu numai că poartă viața în ei, dar o și nasc în ceilalți prin ei înșiși. Maria, o fată de 15 ani, s-a lăsat în voia lui Dumnezeu, născându-L pe Hristos, viața lumii, Cel prin care toate viază, Cel care a învrednicit-o și pe ea de o cinste ce copleșește nu doar lumea întreagă, ci și puterile îngerești.

Cancerul este o boală spre viaţă

Săptămâna trecută, pe 4 februarie s-a sărbătorit ziua dedică de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru lupta împotriva cancerului. Această maladie reprezintă o problemă importantă de sănătate pentru atât pentru faptul că este cea mai frecventă cauză de mortalitate din lume, unul din opt oameni murind de cancer şi acest raport tinde să crească, dar şi pentru motivul 40% din cancere pot fi prevenite.

Potrivit OMS, cancerul este un termen generic pentru un grup mai mare de 100 de boli ce pot afecta orice parte a corpului, fiind sinonim cu denumiri ca tumoare malignă sau neoplazie. Cancerul reprezintă o singură celulă care, în urma unor modificări ce survin în metabolismul ei, îşi pierde funcţiile normale cu păstrarea capacităţii de diviziune.

În mod văzut, omul apare ca o singură celulă care prin multiplicare şi diferenţiere ajunge la complexitatea de organe şi ţesuturi care se observa la un organism matur. astfel, fiecare celulă are proprietăţi caracteristici speciei, individului, dar şi ţesutului din care face parte, reflectând în plan somatic unicitatea individului. De aceea, fiecare celulă are conştiinţa că aparţine unui organ ce îşi îndeplineşte funcţia într-un organism unic. În acelaşi timp, ea se supune controlului intern şi extern ei tocmai pentru ca întregul organism să fie în bună funcţionare.

În condiţii normale, o celulă care suferă modificări ce îi împiedică activitatea normală intră într-un proces denumit apoptoză sau moarte celulară programată. Astfel, ea va dispărea fără probleme, fără ca disfuncţia proprie să aibă repercusiuni asupra întregului organism. Însă o celulă devenită canceroasă eludează aceste procese de autoreglare internă, multiplicându-se încontinuu, fără să-şi mai îndeplinească funcţiile normale. Eu nu mai răspunde nici la stimulii de autoreglare internă ai organismului, multiplicându-se încontinuu, anarhic, fără a-şi îndeplini şi funcţiile normale şi înlocuind şi dislocând ţesuturile normale. Dacă în mod normal, celulele au inhibiţie de contact, adică un fel de reguli de politeţe ce le dictează ordinea, celulele canceroase nu se opresc la contactul cu alte celule, ci se suprapun, pierzându-şi orientarea. Ele tind să consume resursele energetice ale organismului, dezvoltându-se fără sens, fără rost, s-ar putea spune într-un mod egoist şi nepoliticos. Crescând în dimensiuni, cancerul invadează părţi adiacente ale corpului sau, cu ajutorul sistemelor circulante din corp, se răspândesc în alte organe, metastazând şi ducând la distrugerea completă a organismului.

Tutunul omoară unul din trei oameni

Cancerul apare în urma interacţiunii dintre factorii genetici ai unei persoane şi mai multe categorii de agenţi externi. Aceste principii denumite carcinogeni pot fi fizici, ca radiaţiile ultraviolete şi ionizante, chimici, exemplul cel mai cunoscut fiind substanţele din fumul de ţigară, sau biologice, ca infecţiile cu anumite virusuri, bacterii sau paraziţi.

Potrivit OMS, tutunul este singura cauză importantă prevenibilă de cancer din ziua de azi. El este responsabil pentru 80-90% din totalul de cancere pulmonare şi 30% din morţile cauzate de cancer. Însă se presupune că efectele negative sumate ale tutunului cauzează unul din fiecare trei decese.

Alături de fumat, sunt produse alimentare care cresc riscul de a face cancer prin consum excesiv. Acestea sunt alcoolul, grăsimile prăjite, carnea roşie sau congelată, sarea, orice aliment depozitat în condiţii precare (prin infestarea cu ciuperci ce produc aflatoxină). În acelaşi timp, o greutate corporală normală, o dietă bogată în fructe şi legume şi o activitate fizică moderată dar zilnică sunt factori protectori, anticanceroşi.

În aproape o cincime din cazuri, cancerul este o boală cu transmitere preponderent sexuală. Aceasta se întâmplă prin inocularea cu virusurile hepatitice B şi C care afectează ficatul sau cu tulpini carcinogene de virus papilomatos uman, care poate provoca cancerul de col uterin, aceasta fiind prima cauză de mortalitate prin cancer la femei în România.

Cancerul se poate preveni prin evitarea factorilor de risc şi promovarea factorilor protectori sau se poate trata dacă este depistat în faze incipiente. De aceea, un rol important îl joacă educaţia sanitară, fiecare persoană autosesizându-se când observă orice modificare persistentă apărută în funcţionarea propriului organism. De asemenea, pentru descoperirea formelor incipiente de cancer de sân, de col uterin sau de colon se folosesc metode de screening, de verificare periodică a populaţiei. Prin tratarea unui cancer incipient se ajunge la rate de vindecare de până la 100%.

Apariţia cancerului este de cele mai multe ori dependentă de păcat

Legătura dintre cancer şi păcat se observă foarte bine din modul de apariţie al cancerului. Deşi uneori are legătură cu firea alterată a omului, fără legătură directă cu păcatul, apariţia cancerului este de cele mai multe ori dependentă de păcat. Mortalitatea legată de fumat depăşeşte 30% din numărul de morţi, reflectând foarte bine cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune că plata păcatului este moartea.

Ceilalţi factori care promovează cancerul sunt în opoziţie cu poziţia Bisericii care recomandă moderaţia în toate, inclusiv alimentaţie. Un exemplu foarte bun în acest sens este vinul roşu, care, consumat cu moderaţie este un foarte bun anticancerigen, protector cardiovascular şi reproductiv, anti-demenţial, dar care, printr-un aport exagerat (mai mult de 500ml pe zi) duce la suferinţe îndelungate ca malnutriţie, afectare cardiovasculară, impotenţă, cancere şi ciroză hepatică, neuropatii, demenţă sau epilepsie alcoolică. Sfântul Apostol Pavel îi recomandă Sfântului Timotei, pentru afecţiuni similare: „Bea puţin vin pentru desele tale neputinţe!”

Biserica recomandă şi posturi, care, pe lângă teologia profundă pe care o exprimă, sunt perioade de revitalizare şi detoxifiere a organismului. Astfel, postul Paştelui permite refacerea organismului după lunile de iarnă cu vitamine şi minerale obţinute din plantele proaspete şi pline de viaţă. Astfel se vor evita afecţiuni ca astenia de primăvară sau virozele sezonului. Prin activitatea fizică făcută prin intermediul metaniilor depuse zilnic de fiecare creştin se susţine un stil de viaţă sănătos, cu scăderea riscului de boli cardio-vasculare, accidente cerebrale, diabet, fracturi de coloană sau şold, cancere sau depresie. Nu în ultimul rând, comportamentul sexual al creştinului face ca el să fie protejat cu privire la posibilitatea apariţiei bolilor cu transmitere sexuală implicate în geneza unor cancer.

Omul păcătos se comportă precum cancerul

Cancerul este imaginea păcatului. El nu are o esenţă prin sine, ci pleacă de la o realitate dată. El intervine în mecanismele naturale ale vieţii pentru a o distruge. Aparent o celulă nemuritoare, ce se divide la infinit, cancerul produce distrugerea organismului prin consumarea resurselor şi invadarea şi distrugerea ţesuturilor normale. În mod similar, păcatul se mulează pe componente reale ale vieţii pe care le perverteşte prin exces, pozitiv sau negativ. Omul păcătos tinde să se afirme singur, să se considere centrul, să acapareze totul doar pentru el. Pentru aceasta nu contează că alţii suferă sau chiar mor. Singurul lucru important este ca lui să-i meargă bine. Păcătosul este egoist şi lacom, tinzând să-şi extindă influenţa peste tot, precum cleştii unui rac (cancer în engleză). Lui nu-i pasă că acţiunile sale fac rău întregului organism social, care ar fi ameninţat de dispariţie, dacă păcătosul nu ar muri.

Pentru că plata păcatului este moartea

După păcatul săvârşit în rai, Adam nu a mai avut acces la fructele pomului nemuririi, tocmai pentru ca păcatul să nu fie veşnic. Astfel moartea survenită vine tocmai pentru a rupe ciclul păcatului, acest cerc vicios de feedback negativ, când răspunsul afectează în mod inhibitor impulsul. Prin moarte, cel ce moare devine hrană pentru cel ce creşte.

Prin sine, păcatul trebuie să dispară, fiind ceva anormal, nenatural, aşa cum o celulă ce suferă modificări ce îi împiedică funcţia normală se autodistruge, reflectând ordinea de după cădere. Anormalul este menit să piară. Prin cancer se poate observa ce s-ar întâmpla prin perpetuarea anormalului, dacă păcatul ar fi veşnic, atmosfera din iad, când fiecare vrea să fie centrul, primul, totul, dar în mod egoist, separat. De aceea acest lucru nu se poate, fiind o anomalie.

Moartea ca binecuvântare

Moartea apare ca un lucru pozitiv în lumea stăpânită de păcat. Cred că nimeni nu şi-ar dori existenţa unui Stalin sau Hitler veşnic! Astfel, moartea, acest lucru ilogic apare şi devine natural acestei lumi tocmai pentru a desfiinţa păcatul, celălalt lucru lipsit de sens. Evident că acest mecanism de feedback negativ va dispărea, tocmai pentru că aceste două realităţi ilogice se vor consuma reciproc. Împărăţia lui Dumnezeu presupune contrariul, existenţa unui feedback pozitiv, o creştere din slavă în slavă, o umplere şi o cuprindere a totului, dar nu prin egoism şi însingurare, ci prin iubire şi comuniune. Astfel, dorinţa este aceeaşi în fiecare om însă modul în care ea se împlineşte este total diferit. Cel bun tinde să stăpânească şi să fie totul doar dacă şi celălalt este şi deţine totul. El nu exclude ci include.

De aceea Hristos S-a supus morţii ca lege a acestei lumi, dar nu a putut fi ţinut de ea tocmai pentru că păcatul nu era în El, moartea nu avea ce să distrugă. Creştinul, prin unirea cu Hristos, moare păcatului pentru ca, trecând prin moartea „naturală”, să se poată naşte în viaţa cea fără de păcat, el trebuie să moară legii şi implici morţii, legea omorând lucrul pe care îl interzice, pentru a putea trece în lumea harului cea mai presus de lege, în viaţa adevărată.

O ţigar-aş mai fuma…

Cu mai mult de 2000 de substanţe conţinute, tutunul este unul dintre principalele cauze de cancer din organism, producând sau agravâd şi diferite alte boli. De la plămâni, laringe, limbă, la stomac, colon sau vezică urinară, carcinogenii din fumul de ţigară provoacă moartea prin cele mai îngrozitoare chinuri. Deşi ne-am obişnuit cu propaganda din mass-media, fumatul chiar ucide!

Un lucru interesant la spotul următor este faptul că accentuează tocmai acest lucru. Aici nu mai e vorba de cancer, de o boală anume sau de altceva pe care doctorii ar trebui să le poată vindeca. Aici e vorba de viaţa ta! Dacă de o problemă te salvează un prieten, de o boală te mai vindecă vre-un doctor, cine te scapă de la moarte? Ce-ai să faci în faţa morţii? Cum e să tragi linia?

Bineînţeles că moartea poate surveni în mai multe feluri… în chinuri sau nu… în agonie, sau nu… împăcat, sau nu… Tu ce alegi?

Zâmbeşte… ai cancer!

Maladie a lumii moderne, cancerul este o boală în care celulele proprii organismului devenite anormale tind să pună stăpânire pe organism precum cleştii unui crab (eng. cancer). Efectele lui sunt de cele mai multe ori invalidante şi/sau mortale.

Faptul că o persoană are sau ar putea avea un cancer reprezintă o lovitură emoţională puternică. Datorită interdependenţei psiho-somatice, aceasta ar putea în continuare declanşa alte efecte negative somatice, printr-un feedback pozitiv vicios. Modul în care omul reacţionează la aflarea unei astfel de veşti are consecinţe în privinţa evoluţiei bolii, a şansei de vindecare şi a calităţii vieţii. Dacă optimistul spune că se poate şi mai rău de-atât, el îşi concentrează toate forţele pentru vindecarea bolii, pentru evitarea complicaţiilor sau pur şi simplu pentru a-şi înţelege rostul propriei existenţe.

A cere unui bolnav incurabil să fie vesel doar pentru a-şi ascunde condiţia sa, să zâmbească pentru complezenţă ar fi un efort suplimentar pentru o persoană deja măcinată din interior… şi aceasta doar pentru ca ceilalţi să uite realitatea. A ascunde realitatea sub masca bunei dispoziţii îngreunează şi uneori îi impiedică pe ceilalţi de la schimbarea unui mod de viaţă nesănătos sau de la percepţia realităţii suferinţei incurabile şi a morţii.

O atitudine politicoasă sterilă contravine spiritului de empatie şi ajutorare reciprocă, însingurând şi exilând persoanele suferinde. Astfel că videoclipul difuzat pe diferite posturi de televiziune din ţară promovează mai degrabă superficialitea relaţiilor interumane, decât comunicarea şi apropierea dintre persoane.