Steaua luminii lui Hristos

Departe de a fi un simplu simbol al unei călăuze spre Hristos, steaua care i-a călăuzit pe magi a fost un eveniment astronomic extraordinar, aşa cum tot mai multe descoperiri ştiinţifice o arată. Simbolizând cele trei continente vechi (Africa, Asia şi Europa), aducând fiecare dar pruncului minunat, cei trei magi urmează o stea care a apărut în mod ciudat pe cer. Un astfel de eveniment nu putea însemna decât petrecerea unui fapt minunat. Ştiinţa magilor alături de încercarea lor de a afla adevărul îi conduc la Pruncul Iisus, Salvatorul lumii. Astfel, steaua, ca prezenţă minunată şi lumină călăuzitoare, nu este doar un fapt extraordinar petrecut oarecând în istorie, ci ea simbolizează şi călăuza spre Hristos care poate proveni din cele mai variate locuri şi sub cele mai diverse timpuri.

Oameni interesaţi mai mult de magie, aceşti „ucenici ai vrăjitorului Varlaam” (aşa cum îi numeşte un tropar din minei), Îl descoperă printre primii pe Împăratul tuturor. Prin aceasta se împlineşte şi profeţia psalmistului care spune: „Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui” (Ps. 71,10-11). Cititorii în stele Îl găsesc pe Mântuitorul lumii. Ei nu îl văd în toată măreţia Lui, făcând minuni sau cuvântând în faţa lumii. Dar această descoperire a lor va fi punct de plecare pentru convertirea lor ulterioară. Astfel, steaua luminoasă a anunţat soarele dreptăţii, răsăritul mântuirii. Pentru că revelaţia se desăvârşeşte treptat, cei trei magi sunt călăuziţi iniţial de stea, apoi de înger, pentru ca în final să Îl descoperă pe Hristos. Cercetările omului, indiferent de domeniu, nu sunt decât ghiceli în stele dacă nu îl conduc pe om la Soarele dreptăţii, la lumina adevărului, Cel de la care vine cu adevărat luminarea.

În amintirea magilor care au descoperit pruncul dumnezeiesc, în perioada aceasta, din ajunul Crăciunului şi până de Bobotează, mai ales copiii umblă cu steaua. Simbol al magilor care-L descoperă şi cresc în credinţă, cei mici propovăduiesc în mod simplu adevăruri fundamentale de credinţă. Aceste cântece de stea, creaţii specifice creştinismului, expun adevărurile de credinţă pe înţelesul tuturor. În frunte se poată „Steaua” sau „Luceferii” (o stea cu coadă). Aceasta are formă de stea stilizată cu 4,6,7,8 colţuri, având în centru icoana Naşterii Domnului sau pe cea a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus. Umblând din poartă în poartă, aceşti mici misionari readuc în vedere importanţa Naşterii Domnului, scoţându-i, cel puţin pentru un timp, pe cei mari din râncezeala specifică zilelor libere. Aceasta activitate este într-adevăr şi misiune, pentru că pe lângă faptul că trezeşte sentimentul sacralităţii, ea este şi prilej pentru necreştini de a admira bogăţia unor obiceiuri provenite din adevărata credinţă.

O imagine specială, însoţită de cuvinte consacrate cântate de voci zglobii de copii sunt o încântare pentru orice om care poate şi vrea să înţeleagă taina cea mare a cunoaşterii lui Dumnezeu.