Scoaterea lui Hristos din istorie

Încercări de eliminare a erei creștine

În dorința de maximă corectitudine politică, unele persoane vor să uite de persoana lui Hristos. Luna trecută, Australia a anunțat ca va înlocui nașterea lui Iisus Hristos ca punct de referință în manualele de istorie. În același timp, BBC ignoră 2000 de ani de creștinism și preferă să nu menționeze nici măcar o literă care ar aminti de numele lui Iisus.

Potrivit Daily Mail, Australia va elimina naşterea lui Iisus ca punct de referinţă pentru date în manualele de istorie. În conformitate cu noul curriculum corect politic, termenii de BC (înainte de Hristos) şi AD (Anno Domini, anul Domnului sau după Hristos) va fi înlocuit cu termeni obscuri ca BCE (înaintea erei noastre) şi CE (era noastră).

Deşi datele istorice nu se vor schimba, naşterea lui Hristos rămânând ca punct de referință, Autoritatea Australiană de Evaluare a Curriculumului și de Raportare a decis ca profesorii să folosească termenii de BCE (înaintea erei noastre), care va înlocui î.Hr., şi CE (era noastră) care înlocuieşte d.Hr. Modificările introduse de guvern ar fi trebuit sa intre în vigoare de anul viitor.

Și BBCul a fost acuzat de o „corectitudine politică absurdă” după ce a renunţat la folosirea termenilor BC şi AD, ca fiind jignitoare pentru non-creştini. Departamentele religioase şi de etică din cadrul BBC spun că aceste modificări sunt necesare pentru a evita ofensarea sau îndepărtarea non-creştinilor. Imparțialitatea BBC ar cere folosirea unor expresii neutre din punct de vedere religios. Siteul BBC pentru Religie și etică, condus de musulmanul Aaquil Ahmed, este plin de noile exprimări. Totuși, BBC insistă că bbc.co.uk/religion nu are nimic în legătură cu aceste modificări. Alte siteuri BBC, cum ar fi cel destinat educației și care are ca destinatari școlarii, utilizează de asemenea noii termeni. Aceste expresii nu sunt folosite doar la producţiile religioase, ei fiind uzitați și în buletinele de ştiri. Unele rapoarte adaugă confuzie prin comutarea între ambii termeni în cadrul aceluiași articol.

Subminarea creştinismului prin promovarea unui secularism agresiv

În legătură cu aceste schimbări, arhiepiscopul anglican de Sydney, Peter Jensen, a condamnat această decizie ca fiind o „încercare absurdă din punct de vedere intelectual de a-L îndepărta pe Hristos din istoria omenirii”. El a descris expresia „era noastră” ca fiind „fără sens”, şi a comparat-o cu folosirea expresiei de „sezonul festiv/sărbătorile de iarnă” în loc de Crăciun sau Nașterea Domnului.

În Marea Britanie, Dr. Michael Nazir-Ali, fostul episcop de Rochester, a declarat că „această decizie contribuie la renunțarea la bazele creştine ale culturii, limbii şi istoriei noastre. Aceste modificări nu sunt necesare şi nu vor realiza ceea ce BBCul ar dori. Indiferent dacă utilizezi „era noastră” sau „după Hristos”, data este de fapt în continuare aceeaşi şi punctul de referinţă este tot naşterea lui Hristos.”

Reverendul Peter Mullen, capelan anglican la Bursa din Londra, a declarat că „acest lucru reprezintă o corectitudine politică absurdă şi aceşti termeni noi nu înseamnă nimic pentru nimeni. Cred că BBCul încearcă să submineze creştinismul prin promovarea unui secularism agresiv. Aş fi foarte surprins dacă oricare altă credinţă s-ar plânge cu privire la utilizarea expresiilor înainte de Hristos și după Hristos.”

Ignorarea fundamentului civilizației occidentale

Obiecții nu au venit doar din partea Bisericii. Purtătorul de cuvânt pentru educaţie din partea opoziţiei, Christopher Pyne, membru al Partidului Naţional Liberal Australian, a criticat de asemenea modificările guvernului care ar urma să intre în vigoare anul viitor. El a spus că „Australia este astăzi ceea ce este datorită bazelor naţiunii noastre în moştenirea iudeo-creştină pe care am moştenit-o de la civilizaţia occidentală. Închinarea jenantă în fața unei corectitudini politice prin eliminarea î.Hr. şi d.Hr. din curriculumul nostru naţional prezintă defectul fundamental de a încerca să nege ceea ce suntem ca popor.”

Fost ministru în Marea Britanie, Ann Widdecombe este îngrijorată cu privire la renunțarea valorilor înaintașilor, la moştenirea creştină din Marea Britanie. Ea nu poate să nu se întrebe „ce au de gând să facă în continuare? Renunță la întreg anul calendaristic pe motiv că acesta îşi are rădăcinile în creştinism?”

Dacă rabinul Jonathan Romain, de la Sinagoga Maidenhead, poate vedea logica din spatele schimbărilor, Dr. Ghayasuddin Siddiqui de la Institutul Musulman a spus că „eu nu cunosc pe nimeni care a fost jignit de către exprimările î.Hr. și d.Hr., aşa că de ce să le schimbăm?”

Problemele nu sunt doar religioase, istorice sau culturale, ci și lingvistice. Marie Clair, din partea Campaniei „Plain English”, a declarat că „la fel ca şi în cazul celor mai multe inovaţii corecte din punct de vedere politic, eu sunt sigură că acest lucru a fost făcut cu cele mai bune intenţii. Dar este greu a vedea rostul acestor modificări dacă oamenii nu înţeleg noii termeni. Se pare că se vrea o schimbare doar de dragul schimbării.”

Termeni absurzi

Termenii e.n. și î.e.n au fost introduși de academicieni evrei la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a evita să se refere la termenul „Domnul nostru” în lecţii de ebraică. Ei au devenit populari în publicaţii academice şi ştiinţifice din secolul al XX-lea, fiind folosiți de către editori pentru a accentua secularismul sau pentru a nu sensibiliza non-creştinii, în ciuda faptului că se utilizează tot calendarul gregorian şi sistemul de numerotare care implică nașterea lui Hristos.

O schimbare a termenilor ar avea sens dacă s-ar schimba și punctul de referință, dar nașterea lui Iisus Hristos rămâne ca eveniment central în numărarea anilor. Expresii ca „era comună” sau „era noastră” nu își găsesc nici un suport logic. Nu se știe de ce înainte n-ar mai fi o eră „comună” sau la cine exact se referă „era noastră” și cine ar fi ceilalți.

Astfel de încercări reamintește românilor de propaganda comunistă care încerca ștergerea cu orice preț din limbajul comun sau academic a oricărei referințe cu privire la persoana lui Iisus Hristos. În astfel de condiții, sub stindardul unei lupte împotriva discriminării, nu este de mirare că religia creștină este dovedită prin studii ca cea mai persecutată religie din lume, chiar în țări tributare ei, dar care își renegă trecutul, lipsindu-se de moștenirea lor culturală și spirituală.

Un străromân a inițializat numărarea anilor de la Hristos

Calendarul gregorian, cel mai utilizat calendar la scală mondială și standardul oficial de facto, se bazează în mod tradiţional pe anul calculat de la naşterea lui Iisus Hristos. Aceasta s-a făcut pentru prima dată de către Dionisie Exiguul (cel Mic), un călugăr dobrogean, plecat din Schytia Minor la Roma. Acest sfânt român, cronolog și astronom, o autoritate intelectuală recunoscută, este „părintele erei creștine”, o prezența românească unică în cultura mondială. Simplu, dar înțelept, acest intelectual smerit și teolog savant a considerat că numărarea anilor nu trebuie să se facă în funcție de niște împărați sau consuli oarecare, nu trebuie pusă în relație cu orașe efemere sau diferite jocuri sportive. El mărturisește că nu a vrut să lege curgerea anilor de diferiți tirani sau evenimente oarecare, „ci mai degrabă să însemnez timpul anilor de Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca să ne fie mai cunoscut începutul nădejdii noastre, iar pricina mântuirii omenești, adică patimile Mântuitorului nostru, să lumineze cu mai multă strălucire.” Mai târziu, acest sistem a fost adoptat de către Venerabilul Beda, răspândindu-se în Europă și apoi în întreaga lume. Astfel, un călugăr străromân, smerit și sfânt, puțin cunoscut de lume, este „inițiatorul cronologiei creștine” (prof. Dimitrie Olinici), cel care a orientat istoria în funcție de nașterea lui Iisus Hristos.

Prostituţia este sclavia dragostei

Răul rămâne rău, chiar dacă este legiferat

Săptămâna aceasta, senatorii României se vor pronunţa cu privire la legalizarea prostituţiei, proiect de lege propus de către deputatul Silviu Prigoană. Aceasta s-a mai încercat o dată, după modelul altor state din lume care deja au adoptat-o. În ciuda acestui fapt, efectele negative considerabile nu au încetat să apară sau chiar să se dezvolte, Biserica prevenind asupra lor.

Silviu Prigoană susţine în expunerea de motive a legii că „prezenta iniţiativă legislativă oferă, pe lângă sporirea controlului bolilor cu transmitere sexuală şi SIDA, protecţie socială persoanelor care practică prostituţia şi protecţia societăţii faţă de o serie de fapte reprobabile, conexe prostituţiei: proxenetismul, traficul de persoane, pedofilia, agresiunile fizice, violurile, evaziunea fiscală, consumul de droguri ş.a.” El doreşte ca prostituatele să aibă minim 20 de ani, însă clienţii putând fi şi copii de 16 ani. Mai mult, deputatul ales susţine că, în votul lor, „parlamentarii să nu se lase influenţaţi de… societatea civilă”. Aşadar, reprezentanţii aleşi ai ţării ar trebui să voteze legi independent de dorinţa şi nevoile societăţii pe care ar trebui să o reprezinte.

Legalizarea prostituţiei în România contravine Convenţiei ONU privind “Suprimarea Traficului de Persoane şi a Exploatării prostituării altora”, căci ţara noastră a ratificat acest act prin care se obligă să nu legalizeze prostituţia în anul 1955.

Biserica Ortodoxă Română, prin reprezentanţii ei, şi-a manifestat de fiecare dată dezacordul cu privire la legalizarea, dar nerezolvarea acestei probleme sociale. Ea nu neagă existenţa acestei situaţii nedorite, dar afirmă că „legiferarea prostituţiei nu rezolvă o problemă socială gravă, ci, dimpotrivă, amplifică fenomenul sub forma unei sclavii motivate financiar. În acelaşi timp, legalizarea prostituţiei intensifică degradarea morală a societăţii, contribuie la proliferarea diferitelor boli şi la creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea social”, conform comunicatului de presă al Patriarhiei Române din 07.09.2010, „Legalizarea prostituţiei, o formă de sclavie modernă”. Poziţia Bisericii nu este dată de o atitudine retrogradă pe care i-o impută unii, ci din dorinţa unei vieţi mai bune pe care să o trăim încă de aici de pe pământ. În acelaşi timp, studii făcute independent de Biserică au demonstrat validitatea şi utilitatea practică a observaţiilor ei. Implicarea Bisericii în viaţa societăţii nu vrea să tulbure dezvoltarea şi progresul ei, ci, dimpotrivă, prin prevederile sale, Biserica ajută la evitarea unor situaţii indezirabile, greu de stăpânit ulterior.

Legalizarea unui lucru rău nu poate aduce bine

„Drogurile uşoare şi prostituţia nu ar trebui legalizate… Legalizarea lor nu reduce criminalitatea”, spune şeful Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică, Dan Fătuloiu, într-un interviu acordat NewsIn. Mai mult, în raportul Riscuri şi inechităţi sociale în România realizat în anul 2009 de către Comisia Prezidenţială pentru Analiza riscurilor Sociale Demografice se prezintă şi efectele negative pe care le-ar avea legiferarea sexului comercial. În acest raport consistent se menţionează că „o serie de studii realizate în state care au legalizat deja prostituţia arată că măsura nu a avut efectele sperate în reducerea consecinţelor negative ale sexului comercial asupra persoanelor implicate. Ba mai mult, state care au legalizat de multă vreme prostituţia încep să-şi revizuiască politica, restrângând din drepturile practicantelor de sex comercial.”

Davil Batstone, profesor de la Universitatea din San Francisco şi preşedinte al agenţiei nonguvernamentale Not For Sale, luptă împotriva sclaviei contemporane, susţinând că există mai mult de 30 de milioane de oameni afectaţi de acest flagel. Într-un articol publicat de BBC pe 8 februarie ac, el identifică România ca fiind „un punct central al sclaviei moderne”. Având în vedere că multe studii cu privire la fenomenul prostituţiei au arătat că traficul de persoane este favorizat de legalizarea ei, cine poate prevedea consecinţele pe care le-ar produce aceasta în România, ţară ce deja „exportă” multe persoane ca prestatori de servicii sexuale?!

Dumnezeu preţuieşte libertatea omului

Dumnezeul creştin este Dumnezeul iubirii. El este singurul Dumnezeu de care omul se poate apropia cu toată fiinţa lui, din preţuire şi iubire, fără a se minimaliza şi dezintegra în faţa atotputerniciei sau grandorii Lui. Omul se prezintă înaintea lui Dumnezeu nu ca unui străin, ci ca în faţa unui tată sau frate care cunoaşte, înţelege şi simte ceea ce se întâmplă în fiinţa omului. În sens invers, şi omul poate accede la cunoaşterea şi trăirea lui Dumnezeu, la împărtăşirea şi comuniunea liberă cu El.

Dumnezeu l-a creat pe om liber şi spre libertate. Numai prin libertate omul se poate bucura cu adevărat de Dumnezeu, numai oferindu-i libertate deplină, Dumnezeu îl iubeşte cu adevărat pe om. Nu poate exista iubire fără libertate, în constrângere. De aceea omul poate spune nu, se poate împotrivi lui Dumnezeu. Nu se coboară nici un fulger din cer pentru a-l nimici. Şi deşi doar aproximativ 2,3% din populaţia lumii de declară atee, sunt foarte mulţi oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu sunt liberi faţă de El, sunt sclavii unor ideologii, principii sau atitudini străine de viaţa în şi cu Dumnezeu.

Dragostea nu se poate cumpăra

Avându-şi modelul de viaţă în comuniunea treimică a persoanelor divine, fiecare om caută şi tânjeşte iubirea, vrea să primească şi să dăruiască iubire. Omul este însetat după iubire şi o caută mereu. Sfântul Siluan Athonitul se ruga mereu pentru ca fiecare om să cunoască şi să înţeleagă iubirea. El făcea aceasta tocmai pentru că iubirea pe care a cunoscut-o şi de care s-a desfătat Sfântul Siluan, care l-a împlinit şi îl împlineşte pe tot cel ce-L caută pe Dumnezeu, nu se opune iubirii trupeşti binecuvântate, ci o descoperă ca împlinire şi desăvârşire a ei. O legătură trupească de iubire poate fi împlinită doar atunci când nu e despărţită de Dumnezeu, de binecuvântarea Lui.

Prin legătura trupească pe care omul vrea să o aibă cu o altă persoană se încearcă nu doar unirea fizică cu ea, ci o comuniune deplină între cei doi, o dăruire şi o primire reciprocă. Când însă această unire trupească se urmăreşte ca scop în sine, plăcerea tinde să se epuizeze, satisfacţia începe să moară. Fără o unire de iubire totală, completă şi statornică cu o altă persoană, omul nu poate ajunge decât la dezintegrarea şi autonimicirea lui. Disociind natura actului unirii de iubire de scopul lui, omul se manifestă ca un schizofrenic, ca un individ lipsit de înţelegerea lumii în care trăieşte.

Dragostea, prin natura ei, se oferă şi se primeşte, dar în nici un caz ea nu se poate cumpăra. Este indubitabil faptul că omul vrea şi doreşte iubirea, deşi uneori ignoră acest fapt. Dar obţinerea iubirii fără a o dărui la loc este egoism, este o formă pervertită de iubire a propriei persoane. Omul care nu are valoare în proprii ochi, care suferă din lipsa sa de preţuire, tinde să deţină prin forţă şi constrângere, vrea să supună pentru a părea important. Pentru lipsa sa de valoare pe care o resimte în mod persistent, omul caută umplerea ei, caută să-şi recapete preţuirea de sine. Dacă aceasta nu se va face prin întoarcerea la izvorul ei, dacă omul nu-L va căuta pe Dumnezeu, el va recurge în continuare la practici ce îl vor secătui din ce în ce mai mult de viaţă şi de plăcere. De aceea, omul se reaflă pe sine ca demnitate, cu plăcerea şi bucuria împlinite doar prin întoarcerea şi unirea cu Dumnezeu, singurul care dă valoare şi sens fiecărui om, singurul care consideră că cerul şi pământul sunt nimic în comparaţie cu omul.

Le Monde dă în judecată preşedinţia Franţei

Biroul preşedintelui Nicolas Sarkozy va fi dat în judecată de cotidianul Le Monde. Motivul pare să îl fi constituit spionajul peşedinţiei asupra jurnaliştilor ziarului, potrivit BBC.

Avocaţii Le Monde deţin probe care arată că există înregistrări ce redau convorbirile telefonice ale jurnaliştilor, în scopul aflării unor surse. Aceste înregistrări au legătură cu scandalul L’Oreal, în care este implicat preşedintele Sarkozy, şi care ar fi fost comandate chiar de conducerea statului.

Într-un articol publicat în luna iulie, Ministrul Muncii era acuzat de un  conflict de interese deoarece în timp ce era ministru al bugetului şi analiza dosarul fiscal al companiei L’Oreal, soţia sa, Florence, lucra pentru societatea ce administra averea lui Bettencourt.

Preşedinţia a respins însă toate acuzaţiile publicaţiei şi a anunţat că nu o dat nici o instrucţiune serviciilor de informaţii de a investiga sursele Le Monde.

Sursa: Antena3.ro

Afganistan sau despre necredinţa britanicilor

Afganistan soldati britanici

Majoritatea britanicilor cred că o victorie în războiul din Afganistan este imposibilă şi cer retragerea cât mai rapidă a trupelor, aceasta după un sondaj comandat de BBC. Acest sondaj este publicat în condiţiile în care prim-ministrul britanic Gordon Brown şi-a anunţat intenţia de a suplimenta trupele din Afganistan cu încă 500 de soldaţi, ridicând numărul lor total la 9000. În acelaşi timps, armata britanică pregăteşte o nouă strategie, după The Times.

64% dintre persoane intervievate consideră ca este imposibilă câştigarea războiului din Afganistan. Numai 27% cred într-o victorie. 63% sunt de părere ca britanicii trebuie să se retragă, în timp ce 31% susţin contrariul. În acelaşi timp, 42% nu înţeleg bine misiunea Marii Britanii în Afganistan.

35% susţin retragerea imediată a trupelor, în timp ce 38% vor o retragere urgentă.

Sursa: LeMonde.fr