October 2009 – Page 4 – Alexandru Ulea

Nopţile fără lună ale Europei

Laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1962, John Steinbeck a scris cartea The Moon is Down pentru a inspira rezistenţa armată din teritoriile ocupate de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial. Deşi susţine imoralitatea războiului şi a conflictului armat, Steinbeck recunoaşte existenţa calităţilor inamicului, aptitudinile sale filosofico-spirituale, egalitatea tuturor în faţa morţii. Germanii, care au dat oameni de cultură cu renume mondial, nu pot fi confundaţi cu naziştii, extremişti rasişti, îmbătaţi de apa stătută a infatuării.

În timpuri în care progresul ştiinţifico-economic e pus deasupra cercetării spirituale intrinseci omenirii, lumea nu poate fi decât în derivă. Cu tot pregresul obţinut de-a lungul secolelor, ştiinţa nu poate lua locul filosofiei, economia nu poate subjuga spiritul. Dacă furtuni de cretinism bulversează şi inversează temporar valorile umane universal valabile, moon3 nu înseamnă că acestea dispar. Însuşi ciclul nopţii şi al zilei ne spune că soarele va răsări, că renaşterea este inevitabilă.

Inglourious Basterds sau despre rasismul semitic

Filmul scris şi regizat de Quentin Tarantino prezintă istoria unei trupe de militari evrei al căror scop unic era să ucidă orice german prin mijloace cât mai sadice.

Dintru început, filmul frapează prin inversarea rolurilor din timpul celui de-al doilea război mondial, evreii asumându-şi poziţia de rasă superioară, condusă de un american, menită să elimine într-un mod rasist germanii, prezentaţi în film cât mai ironic. Astfel, un mic grup de soldaţi evrei , sub conducerea unei semigorile americane coborâte din munţi, asemănare facilitată atât de sadismul prezentat, dar şi prin incultura manifestată, încearcă uciderea oricărui neamţ, indiferent de rolul său avut în economia războiului. Filmul culminează cu holocaustul naziştilor într-un cinema parizian, sub privirile vindicative a doi dintre soldaţii evrei. Satisfacţia uciderii întipărită pe chipurile actorilor contrastează cu pasivitatea istorică a condamnaţilor din lagărele naziste.

Prin acţiunile şi sentimentele prezentate în acest film, evreii nu ar fi altceva decât o altă denumire pentru nazişti, nişte oameni rasişti şi cruzi, gata să elimine într-un mod barbar un popor considerat inamic doar prin faptul că-şi demonstrează superioritatea cu epatanţă, exponentul acesteia fiind colonelul german Hans Landa.

Soldatul german Fredrick Zoller, singurul care dă iniţial dovadă de moralitate şi sentimente umane, se dovedeşte a fi un nesăbuit şi posesiv, săvârşind ucis de tânara ce la fermecat, o femeie marcată de trauma războiului, incapabilă să sesizeze diferenţele interpersonale din cadrul aceleiaşi naţiuni.

Ca şi alte filme ale lui Quinton Tarantino, Ticăloşi fără glorie prezintă satisfacţia omorului răzbunător, lipsa de valoare a persoanei umane, accentul punându-se pe decor, supravieţuitori fiind oamenii geniali sau la limita cretinismului, ambii însă animaţi de pasiuni primare, fără schiţarea unei vieţi spirituale.

Delfinul ca mesager al războiului

Nu cred că trece o zi în care să nu ni se reamintească de războiul din Irak, de producerea de armament nuclear în Iran sau de poliţistul american, un cowboy ce face ordine în turma statelor ce nu vor să i se supună. Emisiunile de ştiri abundă de astfel de veşti care însă nu reprezintă nici măcar vârful aisbergului.

Dar totul pare atât de departe de noi…

Însă cu ţări întinse pe un sfert din Glob, cu o politică internaţională favorabilă, cu cerinţe comerciale augmentate, tendinţa de înarmare şi control este inevitabilă. Aflată la răscruce între lumi şi culturi, România nu este departe de războiul din Georgia, nu e departe de conflictul turco-kurd sau de incidentele din Atena. Aparenta stare de calm în care ne aflăm e tulburată din când în când de câte un delfin eşuat, perturbat de semnalele navelor militare.

mare2