Câștigarea înțelepciunii vieții

Și a fost Moise școlit în toată înțelepciunea egiptenilor și puternic era el în cuvintele și-n faptele lui. – Faptele Apostolilor 7,22

Moise a fost un om special și mare. El a fost special de mic pentru că a fost iubit de mama lui. Moise nu era deosebit față de ceilalți copii, dar dragostea mamei lui l-a făcut special. Ea nu l-a dat spre a fi omorât de egipteni, ea nu a vrut să avorteze viitorul acestui om. Ci prin dragostea și grija ei, acest copil care nu avea nimic special prin sine, care era născut dintr-o familie oarecare (cf. Ex. 2,1), a ajuns fiul fiicei faraonului.

Dacă la început Moise a trăit din marea dragostea pe care i-a purtat-o mama lui, mai apoi el și-a câștigat singur prețuirea oamenilor și a lui Dumnezeu. El învață toată „înțelepciunea egiptenilor”, se întărește în științele lumești, cunoaște tot ceea ce era cunoscut la timpul său, devenind nu doar un om învățat, ci și un om cu caracter, un suflet nobil. Iar Dumnezeu nu poate ignora un astfel de om. Știința și caracterul pe care Moise și le-a dobândit l-au determinat pe Dumnezeu să-l aleagă pentru izbăvirea poporului Său. Căutarea lui Dumnezeu l-a găsit pe Moise dezvoltat pentru purtarea acestei misiuni.

Viața lui Moise este model pentru mulți dintre sfinți care au luminat istoria creștinismului. Aceștia au fost oameni care s-au desăvârșit în cunoașterea lumească, care erau prețuiți în comunitățile lor, urmând ca apoi să urmeze calea pustiei sau să se consacre prin hirotonie ca preoți și episcopi capabili și respectați de societatea care i-a recomandat.

Astfel de oameni care erau cei mai buni în domeniul științelor, dar care nu au ignorat și formarea propriului caracter au putut cunoaște mai bine Biserica, L-au înțeles mai bine pe Hristos, acceptându-L și devenind lumini pentru întreaga lume.

Prin astfel de modele, fiecare creștin înțelege faptul că niciodată nu trebuie să disprețuiască știința lumii, ci el trebuie să și-o însușească și să o cunoască pentru a crește mai ușor în planul mântuirii, dar și pentru a deveni mai de folos și pentru a se apropia mai mult de oameni și de Dumnezeu.

Big Tobacco Knew Radioactive Particles in Cigarettes Posed Cancer Risk but Kept Quiet, Study Suggests

Tobacco companies knew that cigarette smoke contained radioactive alpha particles for more than four decades and developed “deep and intimate” knowledge of these particles’ cancer-causing potential, but they deliberately kept their findings from the public, according to a new study by UCLA researchers.

More on ScienceDaily

Nejustificarea ilogicului

Greșalele cine le va pricepe? – Psalm 18,3

Spre deosebire de „greșeală”, „greșala” nu se referă doar la caracterul involuntar al unei fapte, ci cuprinde și dimensiunea spirituală a căderii reprezentate de păcat. Acesta nu este doar o scăpare, un act involuntar sau nedorit. Păcatul este înainte de toate un lucru ilogic, nenatural. Existența lui nu se poate explica. Se pot găsi explicații sau circumstanțe atenuante pentru producerea lui, dar niciodată o acțiune păcătoasă nu va putea avea un suport logic. Deși toate societățile decadente încearcă justificarea și argumentarea păcatului ca stil de viață normal, aceasta nu se va putea realiza, rezultatul fiind doar progresia spre dezintegrare a societății respective. De aceea, întrebarea psalmistului este una retorică, el însuși având experiența păcatului pe care l-a săvârșit, dar pe care nu și l-a justificat și nu l-a recunoscut ca pe o componentă naturală a vieții sale, ci, dimpotrivă, l-a mărturisit ca pe ceva rău și ilogic, pocăindu-se pentru el.

 Această gândire și atitudine trebuie să o aibă fiecare om. Ca fiecare om care păcătuiește, Adam a încercat justificări după făptuirea păcatului. El a dat vina pe Eva și Eva pe șarpe. Ei intuiau că totul trebuie să aibă un sens, să existe o logică, pentru că așa au fost creați. Ei nu și-au dat seama că prin căutarea unei logici a păcatului se îndepărtează și mai tare de Dumnezeu, de Adevărata Rațiune. De aceea, deși fiecare om săvârșește păcatul, el niciodată nu trebuie să se justifice pentru el. Neîndreptățirea pentru păcat este primul pas spre renaștere. Păcatul trebuie tratat ca atare: o „greșeală” care nu are explicație. Un fapt care deși s-a petrecut, nu este logic și tocmai de aceea nu ar trebui repetat. După căderea în păcat, omul trebuie să îl uite ca pe ceva ilogic, evitând circumstanțele care l-ar putea favoriza. Ruminare lui nu va aduce decât angoasă și instabilitate emoțională. După ce ne împiedicăm și cădem ne ridicăm și mergem mai departe, fără a ne gândi mereu la aceasta, decât în măsura în care putem evita ulterior repetarea acestui fapt. Atitudinea față de păcat este asemănătoare: o cădere ilogică, nemotivată nu trebuie să împiedice mersul înainte, urcarea tot mai sus pe treptele mântuirii.

Dialog interconfesional

Consideraţi că ortodocşii ar trebui să fie mai deschişi faţă de dialogul cu membrii altor confesiuni?

Da, sunt ferm convins că ar trebui să avem un dialog rodnic cu alte confesiuni creştine, fără însă a ne periclita identitatea ortodoxă. În cadrul dialogului trebuie să mărturisim credinţa noastră ortodoxă, dar, de asemenea, să îi ascultăm pe cei care nu sunt ortodocşi şi să fim atenţi la întrebările lor pentru a ne înţelege propria credinţă mai bine. Aşadar, ar trebui să intrăm în acest dialog nu din dorinţa de a ne schimba credinţa pe care o avem, ci cu speranţa de a înţelege mai bine celelalte confesiuni.

Kallistos Ware

Sursa: ZiarulLumina.ro