Colindul Crăciunului

Vasile Voiculescu

 

Trup tu dormi? Somnul te paşte?

„Harul de la Domnul”

Suflete, scoal’ şi cunoaşte

„Harul de la Domnul”

Luminos Prunc că Se naşte

„Harul de la Domnul”

Din Palatul Treimii

În peştera inimii.

Dară Pruncul cine mi-I?

E Hristosul Dumnezeu

Coborât în pieptul tău…

Maica Sfântă-n braţe ţină-L,

Duhul Sfânt cu drag alină-L,

Îngeri cu raze-nchină-L.

Eu nu dorm, lin trupul spune,

Ci-ncleştat de grea minune

Stau în mută rugăciune…

Să clintesc nu se cuvine,

Căci cu Harul care vine,

Raiul tot se află-n mine…

„Harul de la Domnul”.

26 decembrie 1956

Și noi vrem egalitate, dar nu cu cei săraci!

Aparat de un milion de euro pentru un spital de copii, procurat prin intervenţia unei mame de la Palatul Victoria

Intervenţia unui consilier al prim-ministrului Emil Boc a adus un aparat de un milion de euro, unui spital din Capitală.

Andreea Paul Vass, care se afla cu copilul la Spitalul Marie Curie, a aflat că secţia de cardiochirurgie are nevoie de un angiograf.

Aparatul care investighează şi corectează defectele cardiace ale copiilor costă un milion de euro, mult peste posibilităţile spitalului.

Vass l-a sunat pe ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, care a acordat banii pentru achiziţionarea aparatului, scrie Gândul. Angiograful va fi instalat şi funcţional într-o sală specială, până pe 30 decembrie.

Sursa: Antena3.ro

Bucuraţi-vă, Hristos S-a născut!

Gaudete, gaudete! Christus est natus

Ex Maria virgine, gaudete!

Tempus adest gratiæ

Hoc quod optabamus,

Carmina lætitiæ

Devote reddamus.

Deus homo factus est

Natura mirante,

Mundus renovatus est

A Christo regnante.

Ezechielis porta

Clausa pertransitur,

Unde lux est orta

Salus invenitur.

Ergo nostra contio

Psallat iam in lustro;

Benedicat Domino:

Salus Regi nostro.

Daniel cel vechi şi cel Alb

Daniel era mai presus decât toţi dregătorii şi satrapii, fiindcă în el era un duh înalt şi regele îşi pusese în gând să-l pună mai mare peste tot regatul. Atunci dregătorii şi satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era credincios şi nici o trecere cu vederea sau greşeală nu i s-a putut pune în seamă.
Daniel 6,4-5

Faţă de celălalt

«Rugaţi-vă neîncetat» pentru ceilalţi oameni. Că este şi în ei nădejde de pocăinţă, ca să aibă parte de Dumnezeu. îngăduiţi-le să fie învăţaţi chiar din faptele voastre. Faţă de mânia lor, voi fiţi blânzi, faţă de lăudăroşenia lor, voi fiţi smeriţi, faţă de hulile lor, voi faceţi rugăciuni,  faţă de rătăcirea lor,  voi fiţi  «tari în credinţă»,  faţă  de sălbăticiunea lor, voi fiţi potoliţi. Nu căutaţi să-i imitaţi pe ei. Să le fim fraţi, prin blândeţea noastră, să ne străduim să «imităm pe Domnul». – Cine a fost mai nedreptăţit ca El ? Cine a fost mai lipsit ? Cine a fost mai dispreţuit ? – ca să nu se găsească în voi iarbă a diavolului, ci să rămâneţi, trupeşte şi duhovniceşti, în Iisus Hristos, în toată curăţenia şi cuminţenia.

Ignatie Teoforul, Către Efeseni

Cum ne comportăm faţă de celălalt?

Dumnezeu S-a coborât pe pământ pentru a face cunoscut oamenilor modelul de iubire dintre persoanele Sfintei Treimi. Hristos Se naşte pentru a-L face cunoscut pe Tatăl, pentru a descoperi lumii iubirea Lui cea mare. Lumea este chemată astfel la un nou mod de vieţuire, la o trăire a vieţii ca manifestare a iubirii treimice.

Celălalt este cel care nu are legătură cu mine. Este cel care există, dar care este despărţit de mine. Deşi împărţim aceeaşi fire, prin modul de viaţă şi gândire ne despărţim şi ne separăm. Celălalt nu este un prieten cu care pot comunica orice, un frate sau soră cu care pot împărţi orice. Celălalt este cel care nu mă înţelege, cel cu care nu am acelaşi gând.

Pentru un creştin, celălalt este un necreştin. Celălalt este creştinul botezat, cel care deşi este născut din nou în Hristos, nu a păstrat o legătură cu El, este străin de înţelegerea Lui. Celălalt poate fi un creştin care, deşi frecventează Biserica, încă nu înţelege viaţa ei mistică.

Pentru toţi aceştia Biserica se roagă şi spune mereu Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Doar prin unirea credinţei în Duhul Sfânt omul îl poate cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu.

Pentru a-L înţelege pe Dumnezeu şi pentru a putea comunica cu El, omul trebuie să aibă gândul şi viaţa lui Hristos. El trebuie să se golească de toate gândurile şi părerile proprii pentru a se putea umple de adevărata cunoaştere şi viaţă. Deşi s-ar părea o spălare a creierului, doar prin eliminarea gândirii proprii, limitate, izvorâte din simţiri nedesăvârşite, din preconcepţii sau învăţături mai mult sau mai puţin greşite, omul se poate deschide spre o gândire adevărată, spre un raţionament cu totul logic, spre o simţire conformă cu realitatea.

Până a ajunge la această stare de început de trăire în Hristos, celălalt trebuie tratat cu multă blândeţe şi dragoste. Pe lângă faptul că trebuie o rugăciune neîncetată pentru el, Sfântul Ignatie Teoforul îi îndeamnă pe credincioşi zicându-le: să le fim fraţi prin blândeţea noastră; îngăduiţi-le să fie învăţaţi chiar din faptele noastre.

Faptele lor de neştiinţă sau necuviinţă nu trebuie imitate, ci, rămânând trupeşte şi duhovniceşte în Hristos, în curăţie şi cuminţenie, credinciosul trebuie să răspundă prin faptele opuse ale iubirii creştine. Unii pot fi aroganţi şi infatuaţi, pot fi mânioşi, certăreţi sau chiar sălbatici în manifestările lor ce se vor emancipate. Însă creştinul trebuie să trăiască şi să promoveze adevăratele valori ale bunei cuviinţe, ale unei manifestări moderate. Nu trebuie adoptată nici cealaltă extremă, erezia puritanismului, care promovează dispreţul şi dezgustul faţă de trup. Ortodoxia promovează o conduită moderată, o bucurie veritabilă, o plăcere ce nu trebuie despărţită de Hristos.

Cu privire la cei care vin mai rar la Biserică, ei nu trebuie bruscaţi şi forţaţi în ţinerea unor reguli prea puţin înţelese, unele dintre ele destul de superficiale şi arbitrare. Unii preoţi chiar îi învaţă pe credincioşii lor să nu-i deranjeze pe noii veniţi cu diferite reguli sau rânduieli, mai ales în timpul slujbelor. Aceasta se întâmplă pentru că unele persoane ţin foarte mult la reguli de o importanţă îndoielnică în detrimentul concentrării la rugăciune.

Fiecare creştin trebuie să se străduiască să fie cât mai duhovnicesc, să aibă gândul lui Hristos, Cel care a împlinit Legea Veche cu iubirea.