O ultimă cină

the baruch foundation
the baruch foundation

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu “o alta femeie”, in realitate fusese ideea sotiei mele. “Tu stii ca o iubesti !”, imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. “Viata este foarte scurta, dedica-i timp”…

– “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.

-“Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea”.

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.

– “Ce s-a intamplat ? Esti bine?” m-a intrebat.

Mama mea este tipul de femeie pentru care o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.

– “Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, “amandoi, singuri…ce parere ai ?”.

Reflectand un moment la asta, zise:

– “Mi-ar placea foarte mult”…

Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire… Si, pentru Dumnezeu !, cand am sosit la casa ei am vazut ca si Ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger. “Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”, imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era “Prima Doamna a Natiunii”. Cand ne-am asezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari. Mi-am ridicat privirea spre ea. Mama mea, asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.

-“Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.

– “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut firul.

– “Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

– “Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.

– “Foarte placuta, iti multumesc”, am privit-o recunoscator spunandu-i, „mult mai mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu, Mama mea muri de un infarct; totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic. Dupa putin timp, am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Continea o nota care spunea: „Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta…; niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine…TE IUBESC!” Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta; da-le timp, pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste… distreaz-o!

Daca nu…aminteste-ti-o !

Via Ioan Ivan.

Dialog interconfesional

Consideraţi că ortodocşii ar trebui să fie mai deschişi faţă de dialogul cu membrii altor confesiuni?

Da, sunt ferm convins că ar trebui să avem un dialog rodnic cu alte confesiuni creştine, fără însă a ne periclita identitatea ortodoxă. În cadrul dialogului trebuie să mărturisim credinţa noastră ortodoxă, dar, de asemenea, să îi ascultăm pe cei care nu sunt ortodocşi şi să fim atenţi la întrebările lor pentru a ne înţelege propria credinţă mai bine. Aşadar, ar trebui să intrăm în acest dialog nu din dorinţa de a ne schimba credinţa pe care o avem, ci cu speranţa de a înţelege mai bine celelalte confesiuni.

Kallistos Ware

Sursa: ZiarulLumina.ro

Toţi cei care participă la Sfânta Liturghie trebuie să se împărtăşească!

În mod normal, toţi cei care participă la Sfânta Liturghie, care este Jertfa nesângeroasă şi Cina Domnului, trebuie să se împărtăşească. Nimeni nu se duce la o cină fără să mănânce ceea ce i se pune înainte. Altfel jigneşte pe cel ce oferă cina. Canoanele (8 şi 9 ale Sfinţilor Apostoli, 2 al Sinodului VI Ecumenic, 1 al Sinodului VII Ecumenic…) condamnă pe cei ce participă la Sfânta Liturghie şi nu se împărtăşesc. Împărtăşirea la 40 de zile este o tradiţie recomandată de mulţi dintre duhovnicii noştri, dar ea nu poate fi susţinută teologic. Dacă suntem consecvenţi cu teologia euharistică, toţi membrii Bisericii, deci toţi creştinii, sunt ţinuţi să participe în fiecare duminică la Sfânta Liturghie şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine.

+ Serafim Joantă

Te transformi în ceea ce mănânci

Dacă nu ne hrănim mereu cu Hristos din Sfânta Împărtăşanie nu putem creşte duhovniceşte şi, cu atât mai mult, nu putem deveni una cu El. Sfânta Împărtăşanie ne transformă, încetul cu încetul, în Hristos Însuşi. Căci “firea celui mai tare schimbă firea celui mai slab”, zic Părinţii. Cei care nu vor să se împărtăşească – şi aceştia, din păcate, sunt majoritatea credincioşilor noştri de astăzi – rămân departe de Hristos, chiar dacă li se pare că-L urmează. Când Mântuitorul vorbea despre pâinea cea vie care este Trupul Său şi zicea că cine nu mănâncă din această pâine nu are viaţă în el însuşi, mulţi din cei ce-L urmau L-au părăsit căci spuneau: “Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte” (Ioan 6, 60). Aşa şi astăzi, mulţi nu înţeleg rostul Sfintei Împărtăşanii şi stau departe de ea, spre marea lor pagubă.

+ Serafim al Germaniei

Sursa: Ziarul Lumina.ro

Cristina, sfânta care l-a cunoscut în mod natural pe Christos

Această muceniță era din cetatea Tirului, fiică a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o într-un turn înalt și așezând acolo zeii săi făcuți din aur și din argint și cu podoabe împodobiți, i-a poruncit să petreacă acolo și să aducă jertfe la idoli. Dar sfânta, socotind cu cuget drept căci cu adevărat nu sunt dumnezei idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Și privind pe o fereastră a văzut cerul și din făpturi înțelegând pe Făcătorul, a sfărâmat idolii tatălui său și i-a împărțit săracilor. Pentru aceasta a fost supusă la tot felul de chinuri de tatăl său; a fost băgată în temniță, unde rămânând multă vreme fără mâncare, primea hrană îngerească și s-a tămăduit de durerile rănilor. După aceea a fost aruncată în mare, și de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasă la uscat de un înger. Aflând că este vie, a fost închisă în temniță din porunca tatălui său, care în acea noapte a murit. Luând în locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe muceniță la întrebare, și ea, mărturisind pe Hristos, a fost chinuită cumplit. Iar după Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o îndelung. Și apoi fiind lovită de slujitori cu sulițe, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sursa aici.