4 thoughts on “Pe măsura ta cine e?”

  1. Cu toate ca masurarea existentei unei persoane cu o alta va fi mereu ceva aproximativ, la Judecata finala, cred, fiecare se va judeca in masura altor persoane cu acelesi daruri, conditii, grad de vointa si potential de mantuire. De aici Judecata de care se zice ca o vor face sfintii. Ierarhiile ceresti, la randul lor, sunt impartite cu aceasta masura a similaritatii, iadul la fel. Aici, suntem masurati nu pentru similaritatea vietii exterioare, cat pentru acelasi grad de vointa folosit la libera alegere. Cred ca masura oamenilor o da numai Dumnezeu, si singurul lucru de folos in comparatia cu altcineva, ar fi poate luarea aminte la lipsurile noastre interioare cu faptele bune ale aproapelui, daca binele facut de acesta ar fi putut avea o reflexie in golul ori in atitudinea personala. Gandindu-ne ca sursa acelei lumini e numai Dumnezeu, prin binele facut de fratele meu inteleg cum el de fapt l-a primit si mai mult pe Dumnezeu. O lege fireasca a masurii e cresterea prin adaugire, lucru posibil in plan duhovnicesc prin aceasta luare aminte si implinire a faptelor bune, invers cred ca sfarsim ca in povestea Sf.Antonie si cimpoiasul, ori ca in cea cu furnica care sustinea inexistenta elefantilor, dar toata viata si-o traise pe spatele unuia dintre ei, ori… cel mai rau, facem inca un loc intre ingerii cazuti.

    1. @Andreea
      Măsura omului în general este într-adevar Dumnezeu, sau mai exact persoana lui Hristos, cel care este și om si care a reusit sa arate lumii cum trebuie sa fie omul. La final, singura comparatie va fi in functie de El, ce am facut sau nu, cum am evoluat sau nu.
      Cred ca masura din textul citat se refera mai degraba de capacitatea persoanelor de a interactiona. Asa cum sfintii ii recunosc pe sfinti, fiecare primeste in jur prieteni, rude, amici, “apropiati” pe masura lor. Noi ne formam infunctie de altii si masura noastră in functie de masura lor. Atunci cand stai numai printre academicieni, nu poti sa fii decat un academician sau sa devii unii. Altfel nu rezisti in acel grup. Exact cum se spune si in Biblie “nu este ispita peste masura cuiva”. Fiecare traieste printre oameni diferiti, dar in aceasși masura in care sa se poata influenta reciproc.
      Asa cum spunea si @I, folosind exemplul Sfantului Siluan si a lui Sofronie. Poate ca multi l-au cunoscut pe Siluan, dar putin l-au urmat, inteles sau simtit asa cum a reusit să o faca Arhim Sofronie. Aceasta nu neaparat datorita capacitatilor lui naturale, desi probabil ca si simtirea lui artistica l-a ajutat f mult, dar mai ales modului in care el s-a format astfel incat sa-l recunoască si sa-l urmeze pe Sf. Siluan.
      Se spune ca nu mai sunt duhovnici mari pentru ca nu mai sunt ucenici care sa asculte. La prima vedere acest lucru ar fi fals, dar observam din vietile sfintilor puterea de daruire a ucenicilor care uneori erau, sau au devenit mai mari ca maestrii lor. Pentru ca in fond, ei desi aveau un indrumator lumesc, nu uitau niciodata de Hristos, cel in a carui grija se lasau cu adevarat. Si astfel, orice scapari ar fi avut povatuitorul se facea prilej de mantuire atat pentru ucenic, dar si pentru staret deopotriva.
      Cel de langa tine este cel care are nevoie de tine tot la fel cum si tu ai nevoie cel mai mult de el! Asta e masura ta!

Comments are closed.