O ultimă cină

the baruch foundation
the baruch foundation

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu “o alta femeie”, in realitate fusese ideea sotiei mele. “Tu stii ca o iubesti !”, imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. “Viata este foarte scurta, dedica-i timp”…

– “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.

-“Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea”.

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.

– “Ce s-a intamplat ? Esti bine?” m-a intrebat.

Mama mea este tipul de femeie pentru care o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.

– “Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, “amandoi, singuri…ce parere ai ?”.

Reflectand un moment la asta, zise:

– “Mi-ar placea foarte mult”…

Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire… Si, pentru Dumnezeu !, cand am sosit la casa ei am vazut ca si Ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger. “Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”, imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era “Prima Doamna a Natiunii”. Cand ne-am asezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari. Mi-am ridicat privirea spre ea. Mama mea, asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.

-“Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.

– “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut firul.

– “Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

– “Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.

– “Foarte placuta, iti multumesc”, am privit-o recunoscator spunandu-i, „mult mai mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu, Mama mea muri de un infarct; totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic. Dupa putin timp, am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Continea o nota care spunea: „Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta…; niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine…TE IUBESC!” Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta; da-le timp, pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste… distreaz-o!

Daca nu…aminteste-ti-o !

Via Ioan Ivan.