Străinul Sinelui

De cele ascunse ale mele curățește-mă și de cele străine, iartă pe robul Tău. – Psalm18,3

Cu mult înainte de Freud, psalmistul recunoaște existența unui eu necunoscut și a lucrurilor „străine” care se află totuși în ființa lui. Lucrurile ascunse ale inimii, necunoscute sau nerecunoscute de om pot ieși la suprafață, se pot manifesta ca fapte „străine” de voința omului, de manifestarea lui obișnuită, de atitudinea lui normală. Acestea pot apărea cel mai adesea ca „păcat” cel puțin față de propria conștiință, atunci când aceasta este una scrupuloasă, sau ele chiar pot fi fapte reprobabile cu un mare impact social.

Recunoașterea unui teren neexplorat al sufletului uman trebuie să fie cel puțin conștientizată de fiecare persoană. Însă o eventuală cucerire a unui astfel de teritoriu nu este doar dificilă, dar uneori chiar problematică.

O răscolire a sufletului pentru aflarea unor cauze ascunde pentru diferite acțiuni sau atitudini ale unei persoane, metodă uzitată și în psihanaliză sau hipnoză, poate explica anumite acțiuni, poate lumina asupra cauzelor unor anumite patimi adânc înrădăcinate într-o anumită persoană. Acest lucru nu este însă întotdeauna util, persoana respectivă ajungând să se îndreptățească pentru starea sa, să-și justifice faptele sau gândurile reprobabile. Astfel, o simplă recunoaștere strict intelectuală a cauzelor impulsurilor inconștiente poate produce doar o justificare a unui comportament anormal, fără înlăturarea lui. De aceea, deși este  importantă uneori cunoașterea cauzelor primare și conștientizarea lor, omul trebuie să pună accent pe depășirea lor sau chiar pe ignorarea lor.

Se spune oarecum peiorativ că „ignoranța este o binecuvântare!”, însă la fel de adevărat este că nu putem trăi fără ea. Somnul reprezintă aproximativ o treime din viața omului, și deși el este o ignorare pentru viața din jur, nu se poate fără el. În același sens, trebuie ignorate unele stări sau imbolduri pe care persoana umană le poate simți uneori. Ele trebuie conștientizate pentru evitarea unor acțiuni nedorite, dar fără a împiedica desfășurarea unei vieți normale. Gânduri „necurate” sau impulsuri „străine” pot apărea pe parcursul întregii vieți, în ciuda unor eforturi duhovnicești susținute. Aceasta însă nu trebuie să împiedice facerea binelui și de aceea, uneori cea mai bună atitudine față de ele este simpla lor ignorare cu lăsarea în voia Domnului. El este singurul care poate curăți cu adevărat omul de acestea, El este cel care dă iertarea pentru cele „străine”.