Folosul citirii Vieților Sfinților

Sfinții sunt frați mai mari care ne ajută pe calea mântuirii. Ei sunt părinți care ne îndeamnă la trăirea în Hristos. Ei sunt copii care ne învață inocența și atașarea de Dumnezeu.

Sfinții sunt oameni care, deși au trăit mai înainte de noi, sunt vii în Împărăția lui Dumnezeu. Ei sunt prezenți în viața noastră pe măsură ce fiecare se deschide față de ei. Cu cât crește evlavia față de un sfânt,cu atât se face mai mult simțită prezența lui în viața și trăirea noastră. Sfinții ne ajută, ne îndeamnă, ne întăresc în căutarea lui Hristos și în trăirea adevărată. Unindu-se cu Hristos, ei s-au făcut una cu El, devenind modele de viață și de atitudine creștină.

Sfinții au trăit în toate timpurile și în toate locurile, au avut slujiri și daruri diferite. Unii L-au cunoscut de la început pe Hristos, dedicându-se Lui din pruncie, alții au gustat dulceața înșelătoare a păcatului, după care s-au trezit la viața adevărată prin pocăință, ajungând și ei la trăirea și experierea personală a lui Hristos.

Deși foarte diferiți în privința rangurilor sociale, a aptitudinilor intelectuale sau a înfățișării exterioare, toți sfinții au în comun purtarea lui Hristos în duhul și în inima lor. De aceea, cunoașterea viețuirii lor ajută nu la copierea, ci mai ales la înțelegerea lucrării lui Hristos în om. Fiecare sfânt a avut o petrecere specială, caracteristică timpului, locului și împrejurărilor în care a trăit, determinată însă în mare măsură și de personalitatea pe care și-a format-o. Nu toți sfinții au avut aceleași atitudini față de situații similare, aceleași trăiri ale evenimentelor comune. De aceea, nici un sfânt nu este normativ pentru toate timpurile, locurile și situațiile. Fiecare creștin trebuie să se ghideze după viețile și învățăturile sfinților, dar nu este nevoie și nici recomandat să copieze întru totul ce a făcut fiecare sfânt. Acest lucru nici măcar nu este posibil pentru că sunt unii sfinți care au avut atitudini cel puțin contrare cu privire la aceleași situații sau probleme, deși purtau același duh al lui Hristos. Fiecare trebuie să ia ceea ce poate de la sfinți, să le urmeze însă mai ales intenția din faptele făcute, duhul ce anima lucrările exterioare.

Uneori se tinde a se ridica sfinții pe un piedestal cât mai înalt pentru ca ei să pară cât mai îndepărtați și mai greu de urmat. În ciuda acestui fapt, sfinții au fost oameni ca noi, cu neputințe și păcate, mai mici sau mai multe. Viața lor nu trebuie romantizată ca o poveste frumoasă, văzând în greșelile lor niște virtuți presupuse sau atribuite în mod greșit. Acum sfinții sunt în slava lui Dumnezeu, dar în timpul petrecerii lor pământești au existat cel puțin momente în care chiar și sfinții au experimentat păcatul. Dar neputințele sfinților, similare neputințelor fiecărui alt om trebuie să ridice și să întărească pe creștinul aflat pe calea mântuirii. Fiind asemenea nouă și purtând neputințele noastre, dar învingându-le și desăvârșindu-se, sfinții pot ajuta și celor care pun început mântuirii prin pocăință, prin renegarea păcatului și evitarea răului în viața lor.

Viețile Sfinții sunt modele de trăire și credință adevărată, în care fiecare creștin poate găsi reflectarea relațiilor din viața de zi cu zi, atitudini sau trăiri care l-ar putea ajuta în viața duhovnicească. Cel care nu poate citi în fiecare zi viaețile sfinților din acea zi se poate folosi de sinaxar, care cuprinde viețile sfinților pe scurt, sau de proloage, care, pe lângă informațiile despre viața sfinților zilei are și mici pilde sau sfaturi duhovnicești. Fiecare trebuie să își facă timp pentru ca să-și amintească și să cerceteze viața lui Hristos care binevoiește să sălășluiască în oameni.