Mâncarea pentru viață

Eu sunt pâinea vieții. –  Ioan 6,48

Poate că nimic nu i-a scandalizat mai mult pe iudei (și nu numai) ca aceste cuvinte. Cum poate fi un om pâine vieții tuturor oamenilor? Cum pot ei exista doar printr-un om? Mâncarea trupului Lui ar duce la moartea Lui. Și cum se face că mâncând un om ca ei vor avea viață veșnică?

Nedumerirea pe care o provoacă spusele lui Iisus se prelungește de-a lungul istoriei. Evanghelia lui Ioan, carte care iese din tiparul celorlalte evanghelii, prezintă un altfel de Iisus. Aici Iisus nu doar face minuni care îi impresionează și îi fascinează pe oameni. El nu este un guru spiritual ce strânge apostoli și ucenici pentru a converti lumea la o credință. El nu este un învățător ce spune parabole și vorbește frumos despre fapte bune, rai sau iad. Apostolul Ioan ne prezintă un Iisus care scandalizează (6,61), care se crede Dumnezeu (5,18), care este la un pas de a fi lapidat (8,59). Ioan Îl prezintă pe Iisus care nu lasă indiferent pe nimeni, care te pune să iei atitudine, să-ți alegi tabăra. Nimeni nu poate rămâne neutru.

Dacă Iisus ar fi dorit să vorbească doar despre lucruri spirituale cu ajutorul simbolurilor, nu ar fi folosit de atâtea ori termeni ca „pâine” și „vin”, „trup și sânge” ce trebuie mâncate, repetându-i aproape încontinuu în cuprinsul capitolului 6. Văzând emfaza puternică pe care Iisus o acordă acestor termeni, Biserica a înțeles Euharistia ca mâncare adevărată din trupul și sângele real al lui Hristos, refuzând să vadă în ele doar un simbolism.

Unindu-se total și complet cu natura umană, Dumnezeu se unește cu creația. În mod concret, în persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu cuprinde și se lasă „cuprins” de un trup, însă un trup aflat în continuă mișcare și transformare, un trup care mănâncă natură și o transformă în sine. Natura trece și se transformă în trupul lui Dumnezeu. Iisus Hristos distruge granița dintre creat și necreat, permițând omului să acceadă la El. Omul însă parcurge drumul invers: el este creat și trebuie să se hrănească cu Necreatul pentru a ajunge ca El. iar acest lucru se poate realiza doar prin interfața care unește cele două dimensiuni: Iisus Hristos. Doar prin mâncare omul poate exista. Și doar mâncându-L pe Iisus Hristos omul mănâncă materie plină de principiile dumnezeirii. În mod natural, Dumnezeu este în totul și în toate, materia nu poate să-L cuprindă pe Dumnezeu decât în persoana lui Iisus Hristos, căci nu se poate spune că există un loc în care este dumnezeirea lui Iisus, dar nu și umanitatea Sa. Astfel, doar prin mâncarea din Hristos, omul și creația întreagă își reaflă locul în Dumnezeu, unindu-se complet cu El.