Sinceritate înaintea lui Dumnezeu

Noi nu suntem ca cei mulți care fac negoț cu cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate din partea lui Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu în Hristos. – II Corinteni 2,17

În ziua de azi sunt multe persoane care vorbesc despre Dumnezeu sau despre religie, despre relația pe care omul trebuie să o aibă cu Dumnezeu. Mulți nici nu vorbesc despre persoana lui Dumnezeu, reducând totul la principii de bine și rău, la experiențe mai mult sau mai puțin mistice, la trăiri sau manifestări fie doar emoționale, fie doar intelectuale, toate lipsite de adevărata viață a comuniunii cu Hristos.

Pentru cei care nu cunosc esența tainică a creștinismului, discuțiile mistice sunt captivante, electrizante. Astfel, unii oameni profită de căutarea mistică sădită în ființa omului și o dirijează spre propriul interes. Pornind de la imbolduri strict materiale ca beneficiile bănești sau de altă natură sau de la dorințe spirituale ca ispita propriei afirmări, acești oameni prezintă idei și le afirmă ca adevărate. Ei pornesc de la realități concrete, dar se depărtează în mod mai mult sau mai puțin voit de la adevărata credință în Dumnezeu și de la dreapta viețuire în El.

De aceea, adevăratul păstor al turmei nu caută propriile avantaje, ci prezintă doar voia lui Dumnezeu, fiind conștient de responsabilitatea pe care o are înaintea Lui. El nu caută acceptarea tuturor, nu-și impune părerea celor care îl ascultă. El nu se comportă ca și cum Duhul Sfânt îi suflă în ureche și el lucrează întocmai. Lucrarea adevărului păstor vrea să dezvolte și să sporească înțelegerea credinței în cei care ascultă pentru ca ei înșiși să poată crește înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Păstorul cel bun se prezintă pe sine singur înaintea celuilalt, sfaturile sale considerându-le adevărate nu pentru că i-au fost dictarea de vre-un duh, ci pentru că el Îl trăiește pe Hristos ca persoană cu care este în comuniune, cu care împarte aceleași gânduri și simțiri. Chiar atunci când devine icoană veritabilă a lui Hristos, păstorul nu caută să-și adune sieși ucenici, ci lucrează la transfigurarea lor în Hristos, la trecerea lor în planul trăirii mistice a lui Hristos, nu ca entitate ce dictează sau conduce, ci ca persoană ce intră în relație cu o altă persoană liberă și iubitoare.

 

4 thoughts on “Sinceritate înaintea lui Dumnezeu”

  1. Unii pastoriti renunta de buna voie la libertatea unei relatii firesti cu duhovnicul lor, ei insisi investindu’i cu puteri supranaturale in mod gratuit. Dar cred ca adevaratul parinte e capabil sa’si dea seama de inselarea in care cade ucenicul si il ajuta sa’L caute si sa’L iubeasca cu adevarat doar pe Ziditorul sau pentru a nu ajunge sa se inchine la zidire

  2. M-am exprimat gresit si nu se intelege prima fraza.Sunt unii pastori care”se comportă ca și cum Duhul Sfânt le suflă în ureche și ei lucrează întocmai” dar sunt si ucenici care le atribuie duhovnicilor lor aceasta harisma.Mi se pare ca atunci cand il privesti pe duhovnic ca pe un clarvazator si atoatestiutor pierzi libertatea de a comunica firesc cu el si capacitatea de a fi sincer in fata Lui Dumnezeu.Dar…(aici urmeaza a doua parte de mai sus) Nu am adaugat nimic in plus fata de ce ai scris tu sau stii deja.Consider rolul duhovnicului esential in a ma ajuta sa-L cunosc pe Cel pe Care el Il iubeste. Si care ma invata cum sa ma apropii de Cel Viu ca sa dobandesc simtirea prezentei Sale vii in viata mea. Duhovnicul nu mi-L prezinta pe Hristos asa cum Il cunoaste el ci imi pregateste inima ca inteleaga ea felul in care I se descopera Dumnezeu.
    Personal si tainic

Comments are closed.