Lege şi libertate în Ortodoxie

Dacă regulile sau rigorile, oricare ar fi ele şi de către oricine ar fi date, mă stânjenesc în relaţia mea personală cu Bunul Dumnezeu, atunci nu am nevoie de ele! Dacă cea mai ortodoxă şi mai înaltă teologie îmi afectează dragostea mea vie faţă de Dumnezeu şi de oameni, nu am nevoie de ea! Dacă Biserica mea şi a voastră, în care cred şi pe care o mărturisesc, mă limitează în relaţia mea vie şi iubitoare cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu sfinţii, atunci nu am nevoie de ea!

Vasile Gondikakis, stareţul Ivironului

4 thoughts on “Lege şi libertate în Ortodoxie”

    1. Ca şi citatul din Daniel Ciobotea, textul acesta pune mai presus de orice legătura personală şi directă cu Dumnezeu. El este preluat dintr-o carte a pr Coman despre dreptatea la Dumnezeu şi la oameni, unde discriminează între drepatea iubirii divine şi legea pe care o doresc cei drepţi pentru satisfacerea lor de împlinitori ai legii. În schimb, p. Coman vorbeşte despre instanţa interioară a omului, singurul for de judecată în relaţia cu Dumnezeu. În acelaşi context, p. vorbeşte despre teama celor ‘drepti’ de a fi in relaţie nemijlocită cu Dumnezeu, refuzul lor şi astfel omorârea lui Dumnezeu.
      Cred că trebuie spus ceva şi în legătură cu relaţia dintre acest text şi cuvintele despre ascultare spuse de către p. Efrem Katunakiotul. Ele sunt în strânsă legătură. Libertatea de care vorbeşte p. Vasile şi PF Daniel (acesta din urmă explicând chiar mai bine în context) trebuie înţeleasă în comuniune. Ea nu este o autonomizare a vieţii duhovniceşti, pentru că aceasta ar încălca orice principiu al dragostei şi comuniunii. În schimb se referă la pericolul de a transforma comuniunea şi comunitatea într-un pat procustian, într-o instituţie exterioară oricărei lucrări duhovniceşti.

  1. Daca asta intelegi tu prin context..of.. Contextul este urmatorul:
    Staretul Vasile Gondikakis, aflandu-se printre participantii conferentiari ai unui simpozion pe teme teologice, este acuzat de cativa profesori prezenti ca stilul folosit in discursul sau nu este unul tocmai “academic”. Pe buna dreptate iritat de obraznicia si orbirea lor sufleteasca, staretul a rostit acest putine cuvinte, destul de radicale pentru urechile “slefuite” ale teologistilor prezenti la eveniment. O sa zici: “Bun! si ce-i cu asta?” Pai vreau sa te provoc intr-o anumita directie..(o provocare buna, se subintelege..) Si anume: tu vorbesti despre eliberarea de reguli, dar de fapt te referi la eliberareae de repere..si aici e problema. Un text(citat biblic sau cum e cel de mai sus al staretului Vasile) au un inteles adevarat doar in contextul lor, iar contextul nu este nici pe departe doar literar si semantic. Contextul principal tine in primul rand de persoana care l-a rostit, ratiunea cu care a fost spus si miscarea sufletului(a inimii) care l-a provocat. Tocmai de aceea sectarii citeaza “cu brio” pana astazi din Dumnezeiestile Scripturi si nu vad ca gresesc.. NU fa si tu aceeasi greseala.. Cuvintele staretului sunt bune, dar au asezarea lor. Tu le folosesti ca sa iti intemeiezi aversiunea fata de reguli, dar nu realizezi oare ca doar tu vezi reguli? ca tu iti construiesti propriul pat procustian? Oare spune parintele Vasile ca regulile si rigorile discursului “academic”, teologia si biserica ortodoxa sunt rele? Nu spune asta! Ci ca daca il despart de Hristos, nu are nevoie de ele! Asta e un cuvant foarte greu de inteles! Nu sunt doar trei lulele, trei surcele numai bune pentru intarirea propriului tau castel din chibrituri. De fapt parintele forteaza o contradictie, tocmai cu scopul de a “sminti”.. Mintile autosuficiente si patimase ale criticilor sai ajunsesera sa se intemeieze in reguli, rigori, teologie si Biserica ca realitati in ele insele, separate de Dumnezeu.. Si astfel, in spiritul “smintitor” al Evangheliei, el arunca “sminteala” in cei vizati..
    In concluzie, cred ca ai avea nevoie de un indrumator in teologie..cineva caruia sa-i impartasesti nedumeririle sau noile tale descoperiri in materie si impreuna cu care sa le cerni de amagire.. fiindca te avanti prea usor cu capul inainte, fara sa porti casca de protectie.. ti-o zic ca prieten.

    1. Nădăjduiesc în utilitatea continuării acestei discuţii cu folos.
      P. Vasile, participând la un seminar internaţional despre Sfântul Ioan Gură de Aur nu susţine un discurs academic, ci o mărturisire personală şi tulburătoare asupra monahismului pe care însuşi îl trăia. Asta nu se cădea. Dar el a preferat să prezintă Ortodoxia vie pe care o trăia, nu discuţiile moarte despre un viu în Hristos. El a mers mai departe, având curajul şi nebunia de a-L cunoaşte doar pe Hristos personal ca regulă, ca mod de viaţă. Ortodoxia nu este un set de legi sau reguli, fie ele duhovniceşti. Eu nu este nici măcar ierarhia. Ortodoxia este mediu cel mai prielnic în care găseşti metodele cele mai bune pentru a ajunge la comuniunea personală cu Hristos. Doar asta contează. Desigur, prin unirea totală cu Hristos se produce şi unirea şi comuniunea totală cu ceilalţi. Dar nu despre asta e vorba aici. Cred că ideea principală pe care o prezintă p. Vasile este aceea că doar comuniunea nemijlocită, fără intermediari, cu Hristos este sensul vieţii, singura care îţi oferă garanţia mântuirii, a iertării păcatelor, a desăvârşirii. Restul sunt acte temporale, stadiale, efemere. Împărtăşirea reală cu Hristos este fără potir sau linguriţă. Acestea vor dispărea. Ele sunt menite să dispară. Şi preoţia va dispărea, pentru că toţi sunt preoţie împărătească.
      Cred că e uşor a fi condamnat de sectarism pe baza acestor cuvinte, tocmai pentru că nu sunt integrale. Acest text nu este exhaustiv. Nu poate prezenta totul despre totul. Sunt însă nişte idei care, dacă sunt receptate aşa cum ar trebuie, cred că nu trebuie să ridice probleme de conştiinţă nimănui.

Comments are closed.