Biserica ateistă sau Povestea călăreţului fără cap

atheistsRealitatea fundamentală într-o lume guvernată de relativitate este moartea. Încetarea vieţii este singura certitudine în lumea în care normalul este chestionat, adevărul e relativ, iar absolutul nu există. Ca încetare a funcţiilor biologice pentru atei sau ca început al unei vieţi noi, moartea se prezintă pentru toţi ca punct de reper al existenţei personale.

Primită ca pedeapsă pentru păcatul ancestral, moartea se prezintă ca o binecuvântare: păcatul are sfârşit. Astfel că omul se poate naşte la o viaţă nouă prin moarte. Ciclul naşterii şi al morţii observate la bobul de grâu ce trebuie să moară pentru a naşte spicul ilustrează acest lucru. Astfel că şi omul moare păcatului pentru a se uni cu Dumnezeu. El urmează lui Hristos care a murit pe cruce tocmai pentru ca noi să-L putem urma. Hristos devine astfel capul nostru ce ne îndreaptă, ne luminează şi ne face părtaşi dumnezeieştii firi prin trupul Lui mort şi înviat. Împărtăşirea cu trupul şi sângele lui ne facem organe a trupului lui Hristos ce ne conduce la Dumnezeu. Cap fiind Hristos, noi suntem trupul Lui, Biserica.

Aflaţi în comuniunea sfinţilor din Biserică, creştinii au ca scop al vieţii comuniunea şi unirea cu Dumnezeu, fără de care nu există Biserică, nu există sens al vieţii.

atheist