Simeon şi Nebunia în Hristos

2107_simeon_nebunModelul suprem de viaţă al unui creştin este Hristos, ca Cel ce S-a dăruit în mod total şi suprem lui Dumnezeu. Această viaţă ca a lui Hristos nu poate avea decât urmări ca ale Aceluia: bâtăi, calomnii şi în final moarte, ca apoi să şi învie întru slava Celui urmat.

În zorii creştinismului, mucenicii sunt cei care l-au urmat pe Hristos până la capăt. De fapt mucenic înseamnă mărturisitor al lui Hristos: nu se putea să crezi în El şi să nu mori pentru El. Astfel că majoritatea sfinţilor din Biserică sunt martiri. Dacă prigoanele au încetat, creştinii au căutat pustiul sau viaţa de familie. Însă indiferent de loc, ei au pătimit prigonirile şi calomniile suferite de Hristos, aşa cum se întâmplă şi azi cu cei ce vor sa-i urmeze lui Hristos.

În timp de pace şi de bunăstare, majoritatea creştinilor însă uită adevărata lor vocaţie, practicând un creştinism lax, monden, sau numai unele practici la modă, mai mult sau mai puţin creştine. În astfel de timpuri, oamenii sfinţi ai lui Hristos se reîntorc din pustie pentru a reîncreştina lumea prin fapte mai puţin convenţionale. De la aruncarea cu nuci în cucoanele neatente la rugăciunea în biserică şi până la a face baie alături de prostituate, aceşti sfinţi demască ipocrizia şi renasc conştiinţa valorii inestimabile a fiecărei persoane.

Dispreţuiţi de majoritatea ignoranţilor, Sfinţii Nebuni pentru Hristos sunt preţuiţi şi căutaţi de cei ce vor dezlegarea neputinţelor şi ajutor pe calea mântuirii.