man’s better half

Unele obiceiuri ancestrale par ciudate şi necorespunzătoare pentru cei ce nu le practică şi nu le înţeleg. Având în vedere că majoritatea obiceiurilor ce au supravieţuit la diferite popoare nu sunt simple cutume, ci mod de relaţionare cu divinitatea şi expresie a trăirii spirituale, condamnarea lor nejustificată nu poate fi formă de libertate de expresie ci mai degrabă de propagandă totalitaristă.

Fiecare popor şi religie îşi are obiceiurile şi ritualurile specifice care nu trebuie desconsiderate şi profanate, lezând demnitatea practicanţilor lor.

Având în vedere discuţiile recente, reproduc mai jos un pasaj din cartea Now You Know, de Doug Lennox, fragment care prezintă valoarea căsătoriei şi preţuirea acordată femeii în Orientul Mijlociu, lucruri greu de înţeles astăzi pentru mişcarea feministă şi delfinul francez:

burka1“Cei mai mulţi bărbaţi îşi numesc soţiile ca jumătatea bună pentru că ei cred aceasta. Dar expresia vine dintr-o legendă antică a Orientului Mijlociu. Când un bărbat beduin era condamnat la moarte, soţia lui pleda înaintea conducătorului tribal pentru soţul ei. Fiind căsătoriţi, ea şi soţul deveniseră una, iar pedepsirea unei jumătăţi a acestei uniri ar însemna şi pedepsirea jumătăţii ei nevinovate. Astfel că judecătorul conchidea că viaţa bărbatului a fost salvată de jumătatea lui bună.”

2 thoughts on “man’s better half”

  1. Nu cred neaparat ca acest articol este chiar atipic. Unirea dintre barbat si femeie si-a cam pierdut din semnificatie in ziua de astazi si de aceea ne e greu sa intelegem dimensiunea ei ontologica. Astfel ca nu vrem sa concepem ca barbatul si femeia sunt diferiti, atat biologic cat si psihic. Prin aceasta nu inseamna ca unul este superior celuilalt, ci ca ei se completeaza si se desavarsesc reciproc.

Comments are closed.