Charlie şi fabrica de ciocolată – o bucată dulce de supralogică

Probabil că sunt multe persoane care simt lipsa unor creaţii cinematografice care să aibă ceva de spus. Acestea au început să devină flori rare, pe cale de dispariţie în lumea care îşi pierde în mod constant şi continuu sensul. Sunt însă unele filme care îşi păstrează mereu prospeţimea ideilor propuse şi aroma înţelegerilor profunde chiar şi la mai multe vizionări.

Charlie şi fabrica de ciocolată, ca şi alte filme regizate de Tim Burton, se încadrează în această categorie. Nu mă voi referi la întregul film, plin de idei şi gânduri profunde, ci am ales episodul care prezentă modul în care se prepară frişca (weeped cream). Acesta este destul de scurt, putând fi uşor trecut cu vederea, ca de altfel multe alte lucruri pe care mintea noastră nu este pregătită/antrenată să le proceseze. Aceasta se întâmplă din cauza faptului că în spatele unei faţade construite din cuvinte uzuale, dar folosite întru-un mod aparent ridicol sau cel puţin naiv, se află sămânţa dulce a unei idei ce hrăneşte mintea.

Textul este acesta (traducerea nu poate păstra sensul original):

– Whipped cream.

– Precisely.

– That doesn’t make sense.

– For your information, little girl… whipped cream isn’t whipped cream at all, unless it’s been whipped with whips. Everybody knows that.

Probabil că nu prea are rost să biciuieşti o vacă pentru a face frişcă. Dacă acest lucru este destul de evident, nu la fel se întâmplă cu alte sofisme care nu întotdeauna sunt la fel de clare. Şi aceasta pentru că pur şi simplu trebuie să gândeşti, nu doar să repeţi ceea ce ai învăţat prin mijloace mai mult sau mai puţin oficiale („oda” televizorului făcută de oompa-loopas puţin mai târziu în film poate fi sugestivă în privinţa modului în care are loc un aspect al educaţiei neconvenţionale).

Revenind, cred că textul propus se referă la acele lucruri de care ne folosim cu deosebită plăcere, fără însă a aprecia sau cunoaşte modul şi locul de provenienţă. Şi aş dori să dau câteva exemple în acest sens.

Mulţi apreciază un preţ bun. Şi cum umblă unii doar pentru a găsi preţul cel mai mic! Nu contează că o persoană, fie ea din China sau Bangladesh, e plătită cu zece dolari pe lună pentru munca depusă. Contează doar că afacerea făcută a fost bună. Sau cu câtă plăcere consumă unii carnea de pui, sfiindu-se însă când ar fi vorba să facă rău unei muşte.

Sunt oameni iubitori de artă, care apreciază monumente impresionante, călătorind peste mari şi tari pentru a le admira, uitând că multe dintre ele au fost construite literalmente pe cadavre.

În acest sens, cred că de multe ori depunem prea mult efort pentru satisfacţii mult prea mici, când lucrurile cu adevărat bune şi frumoase şi durabile se obţin prin mijloace mult mai umane.