Purtarea faţă de cei ce nu-L cunosc pe Hristos

Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt din afară (de Biserică), preţuind vremea. – Coloseni 4,5

Dumnezeu S-a coborât pe pământ ca să-l mântuiască pe om pe când acesta încă era păcătos. Hristos a murit pentru lume când aceasta încă nu-L cunoştea. Şi totuşi El a murit pentru întreaga lume, pentru fiecare om. Şi fiecare om trebuie să răspundă la chemarea pe care a făcut-o Hristos.

Apostolii şi ucenicii lui Hristos au cutreierat întreaga lume pentru a propovădui vestea cea bună. Pentru Evanghelie ei au ajuns în faţa împăraţilor. Propovăduirea lui Hristos a însemnat activitatea lor cea mai importantă.

În ziua de azi aproape că nu mai este ţinut care să nu fi auzit de Hristos. Şi cu toate acestea, puţini sunt cei care Îl cunosc pe Hristos. Mulţi vorbesc în numele Lui, dar nu ştiu despre ce vorbesc, nu au gândul Lui. Ei nu-L cunosc pe Hristos pentru că Hristos nu locuieşte în ei.

Împărtăşindu-ne mereu de Hristos, tindem să avem gândul Lui, lucrarea Lui. Vrem să fim ca Hristos. Cu cât fiecare şi-L împropriază mai mult pe Hristos, cu atât ceilalţi Îl vor recunoaşte mai uşor. Vieţuind în Hristos trebuie să-L propovăduim pe El. Astfel că cei ce nu cunosc Biserica nu trebuie să vadă reguli şi ritualuri şi obiceiuri fără rost. Ei trebuie să vadă în primul rând viaţa nouă în dragostea Lui. Căci în aceasta se vor recunoaşte ucenicii Lui. El este viu şi lucrător în Biserica Sa şi fiecare slujbă şi rugăciune şi metanie este un mod mistic de relaţionare cu El. Dar acestea nu pot fi percepute de la început de fiecare şi de aceea creştinul trebuie să ştie mereu ca mai întâi să dea vestea cea bună, să-L prezinte celuilalt pe Hristos prin viaţa sa, cu exemplul său. Atunci când cel ce cunoaşte puţin Biserica vrea să afle mai multe, el va înţelege mai bine şi timpii şi posturile şi rugăciunea. Şi fiecare capătă mereu înţelesuri mai profunde pe măsură ce ne apropiem de Hristos.