The Ghost Writer şi jocul morţii

Politica este un joc în care nimic din ceea ce se vede nu este adevărat şi multe din cele presupuse nu sunt false. Totul ţine de imagine: Să par încrezător. Nu defensiv. Nici îngâmfat. Fără răutate. Fără mânie.

Dincolo de mascarada aflată la cârma statului românesc, unde hop-boc mai apare câte ceva incredibil de tâmpit încât nu mai ştii dacă să râzi sau să plângi, pe scena mondială lucrurile sunt mult mai subtile. Ca să luăm evenimentul prezentat în film, nici până azi nu se cunosc în mod clar motivele pentru care s-au început războaiele din Irak şi Afganistan, deşi ele se desfăşoară în continuare. În spatele unor cuvinte ca „terorism” şi „siguranţă naţională” se ascund decizii cu grave prejudicii la libertatea persoanei şi alte drepturi ale omului.

Filmul Marioneta mi se pare interesant pentru ideea lui centrală: ai grijă de cine asculţi pentru a şti ce să faci. În inocenţa lui, Lang, fostul prim-ministru credea că acţionează în modul cel mai just cu putinţă, deşi toate acţiunile lui erau favorabile SUA. El urma în mod raţional sfaturile primite de la companioana sa de o viaţă, şefă de promoţie la Oxford, cea care s-a dovedit fără greş în afirmarea lui politică, dar fatală în cele din urmă.

Atitudinea pe care o urmăm de obicei în viaţă este aceea de a căuta plăcerea şi de a evita durerea. Tot ce are legătură cu aceasta găsim bun şi frumos şi ne facem sfetnic acele gânduri ce propun acestea. Dar uităm că sfârşitul lor este moartea, că destinaţia finală este iadul.

Descifrarea sensului plăcerii şi a durerii, al scopului vieţii şi al morţii trebuie făcute înainte de a fi prea târziu, înainte de a fi cu totul incapabili de a ne mai crea mijloacele de salvare, instrumentele de navigat pe această mare capricioasă a vieţii. Transfigurarea şi învierea trebuie făcute încă de aici, încă de acum.

Citeşte şi Tony Blair stia că declansarea unui război în Irak este ilegală