Adolescenţa sau suferinţa alegerii

Predispus de încărcătura genetică a înaintaşilor, crescut şi educat într-un anume stil, tânărul se află în faţa vieţii, înaintea viitorului cu posibilitatea alegerii. Deşi istoria sau cultura primită joacă un rol important, determinanta principală a sensului, a direcţiei pe care omul o va adopta în viaţă este libertatea.

Nimeni nu a fost crescut de îngeri, toţi am crescut într-un mediu mai mult sau mai puţin prielnic pentru viaţa duhovnicească, dar faptul că am vrut să avem sau nu o viaţă duhovnicească depinde doar de noi. Iar adolescenţa este cel mai bun prilej pentru a lua această hotărâre. Această perioadă de transformări hormonale şi structurale în trup se însoţeşte şi de crize spirituale şi instabilitate emoţională. Nu merge una fără alta. Ca fiinţă psihosomatică, omul participă întreg la suferinţa, dezvoltarea, schimbarea, metonoia sa (schimbarea minţii).

Schimbarea minţii, a gândirii poate fi privită simplist ca lăsarea celor copilăreşti şi adoptarea gândirii şi comportamentului de adult. Dar aceasta nu are sens dacă nu se ia la rost sensul existenţei, dacă nu găsim Stabilul în această lume relativă. De aceea şi forţele tânărului sunt capabile, dacă nu să spargă nuca tare a înţelegerii, măcar să se stabilească pe calea ce duce prin adevăr la viaţă.

Năzuinţele înţelepte, susţinute de voinţa tânără, puternică, pregătesc urcuşul duhovnicesc, fac facilă calea cea strâmtă şi întortocheată. Una e să te arunci în viaţă fără busolă şi compas, alta e să-ţi ştii destinaţia şi indicaţiile de drum. Toate acestea pentru a trece examenul final, să  ajungem la destinaţie luptând lupta cea bună a credinţei.

Şi pentru că nu ştim finalul, condiţiile şi timpul lui, e bine să fim permanent pregătiţi. În acest sens, sunt nenumărate exemple de sfinţi tineri care au mărturisit dreapta credinţă la vârstă fragedă. De la Sfântul Fanurie, mort în vremuri antice mărturisindu-l pe Hristos, la Ioan Valahul, sau noul Mucenic Evgheni Rodionov, omorât în 1996 pentru crucea lui Hristos. Imaginile martiriului sfântului contemporan, înjunghiat ca un animal de aproapele său, ne dau puterea a trece mai uşor peste cei ce nu omoară trupul, dar au comportament de călăi duhovniceşti.

7 thoughts on “Adolescenţa sau suferinţa alegerii”

  1. 🙂
    pe scurt, e interesant ce spui tu acolo. si felul in care o spui…daca o spui unui adult.Daca o spui unui adolescent,limbajul e un pic cam apretat,cam scortos, poate crede ca il iei de sus.(Sau poate nu?)
    Foaaarte utila demontarea mitului “conditiilor neprielnice” 😀 Si mai utila oferirea unei finalitati (cu exemple a la LP 🙂
    Iarasi, revin la metoda, esti un pic cam vag. Explica-te. Nu fi elitist. Inteleg daca vrei sa ramai in niste limite generale, pentru a nu limita ce explici numai la un anumit tip de experienta, dar poate ar fi util sa te avanti si la niste situatii mai concrete.
    Imi place ca nu tratezi adolescenta simptomatic (de tipul de ce beau, de ce se duc in cluburi, de ce etc.).Si asta face parte din elitism, dar e partea lui utila 🙂
    Deci, in calitate de fosta (?) adolescenta, am o concluzie foarte proasta: imi place. Sper ca asta nu va fi prea anticonstructiv.

    Yours truely,
    elitistA 🙂

    1. De obicei încerc să păstrez o anumită ţinută business atunci când nu prea ştiu cu cine vorbesc, în sensul unui auditoriu care poate fi foarte heterogen. De aceea nici nu prea dau exemple care ar putea fi nesemnificative pentru unii.
      Când am scris ultima frază m-am gândit la Sweeney Todd, dar mi s-a părut prea mult să menţionez.
      PS: LP se referă la Linkin Park?

  2. Lucrare Practica, pentru ne UMF-isti
    PS: UMF= Universitatea de Medicina si Farmacie 🙂

    1. ok 🙂 Pentru mintea mea post-adolescentină, LP ţine de Linkin Park. Poate pentru că mă gândeam să le acord ceva spaţiu p-aci. Oricum, merci de specificare!

  3. “dar faptul că am vrut să avem sau nu o viaţă duhovnicească depinde doar de noi.”

    Aici ar fi cazul sa detaliezi…

    1. Nu prea înţeleg… Fraza asta mi se pare destul de precisă şi coerentă chiar şi în afara contextului :). Ideea este că totul ţine de libertatea noastră.
      Mie mi-a plăcut foarte mult filmul Madea Goes to Jail. În acest film, la un moment dat, o infractoare dă vina pe părinţii ei pentru ceea ce a ajuns, pentru că este în închisoare. Dar Madea îi spune că toată vina îi aparţine pentru ceea ce a făcut şi că trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru faptele personale, căci altfel nu va face nimic cu viaţa ei.

Comments are closed.