Final Fantasy – sinapticon

Firea umană negată prin libertatea voinţei are nu numai efecte morale sau ideatice, ci se răsfrânge în trupul omfinal-fantasy1enirii ca întreg. Astfel că fiii şi fiicele oamenilor vor purta maladia incurabilă al pământului, nu ca pedeapsă a planetei mamă, ci ca efect al alterării fiinţei umane. Cei fără vină vor purta stigmatele vinei!

Alt lucru de remarcat este acela că vindecare este produsă tot de planetă. Aici planeta este cea care dăruieşte viaţa, e Dumnezeul suprem si singurul, Cel fără de care nimic nu ar exista. Dacă planeta are viaţa prin sine şi de la sine, toate celelalte subzistă prin ea şi nimeni în afara ei. Toţi îşi trag energia şi fericirea de la ea. Dacă libertatea cu care planeta îşi înzestrează fiii se poate întoarce vremelnic împotriva ei, tot ea e cea care îşi purifică copiii de stigmatele unei vieţi anormale prin botezul primit în templul Renaşterii. Oamenii înviază la o viaţă nouă, o viaţă în care liberatea îşi va urma calea naturală.

Final Fantasy, sau despre copiii adventului

final-fantasy0Ca aproape orice film de desene animate, şi Final Fantasy se adresează în special copiilor, deşi modul de prezentare, ideile redate şi tipul acţiunii se potrivesc mai degrabă tinerilor şi adulţilor. Şi ca majoritatea creaţiilor nipone, şi Final Fantasy are ca idee centrală problema răului “from within”, din adâncul fiinţei, rău de nedespărţit de natura umană. O creaţie fantastică, bine creată, izvor al acestor umile rânduri.

Concepţia că răul nu poate avea altă fiinţă decât propriul gând este o prezenţă permanentă în gândirea Ţării Soarelui Răsare. Astfel, răul pune stăpânire pe fiinţa umană şi o poate face rea, din bună, o poate degrada. De fapt, fiinţa umană nu poate fi decât bună, nu poate fi decât normală. Ceea ce este rău nu poate exista prin sine prin simplul fapt că nu are fiinţă proprie. Doar omul, şi numai individual, poate deveni rău prin voinţă. Astfel că răul nu poate exista niciodată ca eternitate pentru că se distruge prin stingerea fiinţei. Dacă binele există prin însăşi natura lucrurilor, el putând fi doar eclipsat de temporalitatea răului, putem înţelege de ce finalitatea nu poate fi decât de partea binelui, nu poate fi decât un “happy ending”, ending ce se stinge în eternitate.

Astfel, răul “from within” nu poate exista decât ca posibilitate a manifestării liberului arbitru uman, şi nu ca ceva ce şi-ar avea fiinţă în dualitatea firii umane. De aceea nu există dualitate a fiinţei umane, ci doar fiinţa umană şi… negarea ei.

Au fost martiri, au fost… şi încă or să mai fie

valeriu-gafencu-martirMartiriul este forma supremă de dragoste prin faptul că presupune iertarea celor care fac nedreptăţi. De la forma cea mai simplă, până la jertfa supremă (moartea), martiriul are ca rol curăţirea omului şi ştergerea tuturor păcatelor.

Exemplul martiriului suprem se află în jertfa pe cruce a Mântuitorului. El s-a jertfit pentru noi pentru ca noi să îi urmăm exemplul. Este ironic…dar este real. Dumnezeu l-a făcut pe om după toate calităţile Sale, însă la o scară infimă. Apoi s-a facut şi El om pentru a vedea cum este să fii infim şi, mai presus de toate S-a lăsat judecat de om (în dogmatică, toată această lucrare este numita chenoză – deşertare de slavă). El ne dă un exemplu ce trebuie urmat.

Cu toate că a fost judecat de evrei, după legile evreieşti, el a fost condamnat de toată omenirea. Unii spun că evreii sunt de vină, alţii spun că şi romanii (pentru că evreii nu aveau putere atunci); însă Biblia ne spune foarte clar că a fost judecat de evreii care însă nu puteau să îl omoare, de aceea l-au “forţat” pe Ponţiu Pilat să îl condamne şi să îl execute. În fine… spun că această condamnare este o stare general valabilă. Oare câţi oameni nu au fost condamnaţi pe nedrept? Oare câţi oameni nu au avut de suferit din cauza “justiţiei”? De câte ori justiţia nu a fost oarbă? Asta vrea să arate în mare şi jertfa Mântuitorului: că legea este omenească şi prin urmare limitată şi cu greşeli. Toţi trebuie să ne supunem ei şi să suferim martiriul când va sosi momentul.

Un exemplu în acest sens este şi Sf. Gheroghe care a suferit martiriul pentru Hristos şi a ales să se supună legii omeneşti nedrepte pentru a primi mântuirea.

Sursa: bogdan.ulea.ro